Născută la Secuieni (Neamţ), discobola Nicoleta Grasu a fost legitimată la Clubul sportiv şcolar Roman (1984 – 1989), Dinamo Bucureşti (1990 - 2008), Dinamo Bucureşti - Farul Constanţa (2009 - 2010), Dinamo Bucureşti (2011-2013), avându-i ca antrenori pe Emilian Floroiu (1984 - 1989), Ioan Benga (1990 - 1999), Costel Grasu (2000 - 2013), acesta din urmă devenindu-i și soț.

De-a lungul carierei, a participat la zece ediții ale Campionatelor Mondiale, unde a cucerit o medalie de argint şi trei de bronz. De asemenea, Nicoleta s-a urcat de trei ori pe cea de-a doua treaptă a podiumului de premiere continental. Cu toate că a participat la șase ediții ale Jocurilor Olimpice, Nico nu a accesat niciodată zona top 3. Este singurul trofeu care îi lipsește din palmares. Maestrǎ a sportului (1992) și Maestrǎ emeritǎ a sportului, a fost  distinsǎ cu Medalia Naţională „Pentru Merit / clasa a III - a” şi Ordinul „Meritul Sportiv / clasa a III - a” (2004).

 „Am trecut prin sport cu capul sus. În jos nu mă uitam numai atunci când mă legam la șireturi!”

M-am apucat de gimnastică la vârsta de șapte ani, la Sighetul Marmației, locul în care m-am născut și am copilărit. În 1980 am călcat pentru prima oară pe treptele școlii sportive, visând să fiu ca Nadia Comăneci. Dar nu a fost să fie! Antrenorul de la gimnastică mi-a propus să merg la atletism, pentru că mi se potrivea mai bine din punctul de vedere al constituției fizice. Așa am început să fac atletism, până când unul dintre antrenori a zis că mă face săritoare. Este vorba despre profesorul Csilik Zoltan, un împătimit al sportului, un dascăl minunat care mi-a arătat drumul spre performanță. Cu el am realizat primul record național la junioare, în anul 1985.

Am fost, apoi, preluată de București, prin secretarul general la acea vreme, domnul Victor Firea, fost atlet de performanță, cu rezultate remarcabile în probele de fond și semifond. Dumnealui îmi facilita la Sighetul Marmației masa, condițiile de antrenament, echipamentul. Toate acestea, până la vârsta de 16 ani când, după treapta a doua, am fost adusă în Capitală, în cadrul clubului Dinamo, la antrenorul Răzvan Firea. Aici nu am stat prea mult, la vremea aceea la lot s-a hotărât transferul meu la clubul Steaua, pentru a fi sub directa îndrumare a doamnei Viorica Viscopoleanu, cunoscuta campioană mondială, europeană și olimpică.

Zoltan Vamoș s-a născut pe 27 ianuarie 1936, la Arad și a decedat în 2001. A fost descoperit de către Cornel Iovănescu, fiind legitimat la Ştiinţa (1954 – 1955), Ştiinţa Timişoara (1956), Dinamo Bucureşti (din 1958), antrenat de către Laszlo Hires (Ungaria) și Gheorghe Rugină. A avut ca probe de bază 800 m, 1500 m, 5000 m, 3000 m obstacole, dar a fost și component al ștafetei de 4X400 m. A numărat 35 de selecții în echipa națională dintre care una la Jocurile Olimpice din 1960, două la Campionatele Europene și două la Cupa Europei în aer liber.

A avut trei clasări între primii 10 performeri mondiali ai sezonului: două pe locul șase, dintre care una la 1500 m (3:40,5/1960) şi una la 3000 m obs 8:37,6/1962), un loc 7, la 3000 m obs (8:36,0/1965). A stabilit nu mai puțin de 15 recorduri naţionale, dintre care 14 recorduri în aer liber și unul de sală. A fost Maestru al sportului (1957) și Maestru emerit al sportului, fiind decorat cu Medalia Muncii (1960).

Născut pe 31 octombrie 1944, la Bucureşti, Leonidas Karaiosifoglu este licenţiat al Institutului de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti (1978). Având ca probe de bază 20 și 50 km marș, a fost legitimat la Dinamo Bucureşti (1960-1973) și C.A.U.Bucureşti (1974-1977), fiind antrenat de către Ioan Benga (1960), Alexandru Stoenescu (1961-1973) și Gheorghe Rugină (1974-1977). De-a lungul carierei, a adunat 11 selecţii în echipa naţională, dintre care una la Jocurile Olimpice și tot una la Campionatele Europene în aer liber.

Deschizător de drumuri în poate în cea mai dificilă „specialitate” atletică, adică marșul, Leonidas Karaiosifoglu a fost primul și singurul, până în acest moment, care s-a urcat pe podiumul continental: medalie de argint la 20 km marș (1h31:06,4), în 1969, la Atena. Palmaresul său numără și șase medalii de aur la Jocurile Balcanice la 20 km marș, ca și 18 titluri de campion naţional. A stabilit șase recorduri naţionale: trei recorduri la 20 km marş (1h33:23,4/1967, 1h31:22,6/1968, 1h30:19,0/1969) și tot atâtea la 50 km marş (4h19:18,4/1969, 4h17:44,0/1973, 4h13:03,2/1974). Este Maestru al sportului din anul 1968.

Născută pe 14 octombrie 1941, la Cluj, Ileana Silai este licenţiată a Institutului de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti. De-a lungul vremii, a fost legitimată la Flamura Roşie Cluj (1956-1957), C.F.R.Cluj (1958), Rapid Cluj (1959), C.S.M.Cluj (1960), C.S.M.Cluj (1964-1974), C.S.M.Cluj-Napoca (1975-1976), Metalul Bucureşti (1977-1980), unde i-a avut ca antrenori pe Jenö Nagy (1956-1960), Gheorghe Biro (1964-1976), Silviu Dumitrescu (1977-1980). A avut ca probe de bază pe cele de 400 m, 800 m, 1500 m, numărând 58 selecţii în echipa naţională, dintre care patru la Jocurile Olimpice, patru la Campionatele Europene în aer liber și tot atâtea la cele de sală.

Medaliată cu argint, la 800 m (2:02,5), la Jocurile Olimpice din 1968, de la Ciudad de Mexico, a fost a șasea în aceeași probă (2.00.0) la Jocurile din 1972, de la Munchen, pentru ca la Moscova, în 1980, să fie a opta la 1500 m (4.02.98). La Europenele indoor, Ileana Silai a cucerit o medalie de aur, la 1500 m (4.07.07/1978) și două de argint, la 800 m (2:06,5/1971, 2:05,17/1972).