Dacă în anul 1960, la Roma, se urca pe cea de-a treia treaptă a podiumului olimpic la aruncarea discului, cucerind, astfel, prima medalie din istoria atletismului românesc în competiția desfășurată sub semnul celor cinci cercuri îngemănate, despărțită doar de câteva zile de aurul Iolandei Balaș Soter, regretata Lia Manoliu își reedita performanța la ediția următoare a Jocurilor, Tokyo – 1964.

Mult râvnitul titlu avea să vină de abia în 1968, la Mexico City, în niște condiții inedite. Care merită din plin destăinuite iubitorilor atletismului românesc.

Ca o paranteză, am avut ani de-a rândul privilegiul să cunosc îndeaproape aceste adevărate doamne ale sportului nostru care, din păcate, ne-au părăsit, zic eu, prea devreme, lăsând în urmă un gol imens!

Modestia, dar și deschiderea spre tot ce era nou le era caracteristic. Și dacă Iolanda Balaș Soter era președintele Federației Române de Atletism, Lia Manoliu conducea forul nostru olimpic, atunci COR.Hazliu a fost că, la un moment dat, la Campionatele Mondiale în aer liber din 1995, de la Goteborg, m-am așezat în tribună strategic, chiar în fața lor. Pentru a surprinde ceva din comentariile lor experte, dar și glumele cu mult sare și piper! Pentru prima oară, am beneficiat de un laptop. Faceam transmisiile într-un fel de cod mașină, deoarece net-ul încă nu era inventat! Obișnuite cu clasicele mașini de scris, care, de altfel, inundau și centrul de presă, doamnele au fost atrase de mașinăria mea! Le-am explicat ce și cum! Ideea este că la revenirea în țară cele două foruri sportive au fost dotate cu așa ceva, la cererea doamnelor! (n.r. Cristina Vladu)

Revenind, Lia Manoliu a fost prima discobola tricoloră care a reușit să treacă peste „barierele” de 40 m, 50 m, și, în ultimul an de carieră, 60 m. Poartă pecetea unicității prin consemnarea în Guiness Book, adunând nu mai puțin de șase prezențe la Jocurile Olimpice. Spirit renascentist, măcinată de ideea de a fi fără prihană, permanent inovatoare, Lia Manoliu și-a dorit să transforme proba care a consacrat-o într-o tradiție pe plaiurile noastre. Ideal realizat, dacă este să amintim de succesele internaționale ale Argentinei Menis, Danielei Costian sau Nicoletei Grasu!

O polisportivă desăvârșită, componentă a echipei naționale de baschet, campioană autohtonă la volei și tenis de masă. Mânată de patima învingătorului în teren, Lia Manoliu era de-o conștinciozitate și tenacitate inimaginabile. Respecta cu strictețe programul de pregătire, nepermițându-și niciodată să facă rabat de la nici unul dintre procedeele de antrenament. Așa se face că, dacă din diferite motive, nu executa numărul de aruncări propus, avea senzația că nu mai știe să „zvârle” discul.

MÂNATĂ DE PATIMA ÎNVINGĂTORULUI ÎN TEREN, LIA MANOLIU ERA DE-O CONȘTINCIOZITATE ȘI TENACITATE INIMAGINABILE.

Cu două săptămâni înaintea concursului olimpic la auncarea discului, Lia Manoliu s-a accidentat la cotul mâinii drepte. Medicul lotului din acea perioadă, o altă regretată celebritate, profesorul Ioan Drăgan, i-a recomandat câteva ședințe de fizioterapie și unguente pe zona afectată. I s-a interzis, în același timp, orice fel de aruncare propriu-zisă a miraculosului mini-OZN. Mai mult, considerând că brațul nu o să reziste la mai multe încercări, în competiția mexicană a fost sfătuită să se bazeze doar pe prima aruncare. Cu seriozitatea proverbială, timp de 14 zile, protejându-și brațul „decisiv”, Lia a efectuat doar simulări de aruncări, cu piruetă și de pe loc. Precum și un fel de joacă cu discul dintr-o mână în cealaltă, pentru a-și menține simțul rotării.

Dotată cu atributele unei inteligențe ieșite din comun, autopregătirea psihologică a jucat un loc decisiv. S-a montat de așa natură ca toate forțele de care dispunea să se declanșeze din prima „lovitură”. Zis și făcut! Cu 58,48 m, record olimpic, din cea dintâi încercare, a devenit lider pe Stadionul Azteca, dezarmându-și adversarele prin această putere lăuntrică. Unde mai pui că și natura s-a dovedit un aliat pe cinste: la a doua tură de aruncări a început ploaia, încă un handicap greu de surmontat pentru celelalte concurente.

CU 58,48 M, RECORD OLIMPIC, DIN CEA DINTÂI ÎNCERCARE, A DEVENIT LIDER PE STADIONUL AZTECA, DEZARMÂNDU-ȘI ADVERSARELE PRIN ACEASTĂ PUTERE LĂUNTRICĂ.