„Dumnezeu m-a ajutat să câștig! În viața unui sportiv nu există satisfacție mai mare”, declara Constantina Diță, sau Pușa, cum o alintă prietenii, imediat după cursa de maraton (2h26:44), la capătul căreia se încorona cu titlul olimpic, la Beijing, în ziua de 18 august 2008. O dată care, cu siguranță, va rămâne în istorie ca o interpretare feminină a izbânzii mesagerului grec Phidippides, care a parcurs amar de drum să vestească atenienilor victoria de la Marathon asupra perșilor. La finalul celor 42,195 km, Pușa (de la Păpușa)  reușea să spargă toate barierele fiziologice: ovaționată de 91.000 de spectatori prezenți uimitorul „Cuib al Păsării”, după aproape o oră de alergare solitară, devenea cea mai în vârstă campioană olimpică a tuturor timpurilor în proba socotită unanim drept cea mai solicitantă din punct de vedere fizic.

DUPĂ APROAPE O ORĂ DE ALERGARE SOLITARĂ, DEVENEA CEA MAI ÎN VÂRSTĂ CAMPIOANĂ OLIMPICĂ A TUTUROR TIMPURILOR ÎN PROBA SOCOTITĂ UNANIM DREPT CEA MAI SOLICITANTĂ DIN PUNCT DE VEDERE FIZIC.

Mama unui băiat de 13 ani, Rafael, la 38 de ani, născută într-o comună uitată de lume din inima Olteniei, Constantina Diță a intrat în celebra Guiness Book. Împreună cu fostul soț, Valeriu Tomescu, în calitate de cel mai tânăr tehnician al unei campioane olimpice la maraton (32 de ani).

Dar ineditul carierei uneia dintre cele mai longevive și titrate atlete ale lumii nu se oprește aici. Aminteam de comuna natală din mijlocul fiebintelui pământ al Olteniei. Zonă geografică neoșă vestită pentru iuțeala corpului și a minții locuitorilor. Culmea este că vizavi de casa din Turburea, unde a văzut lumina zilei Constantina, s-a născut o altă mare stea a maratonului mondial: Lidia Slăvuțeanu Șimon. Două destine cu multe în comun. De cele mai multe ori rivale ca alergătoare de cursă lungă au rămas prietene cu suișurile și coborâșurile firești acestor gen de relații, de ani și ani fiind rezidente în Boulder (Colorado), în creierii Munților Stâncoși.

Mulți specialiști ai domeniului au căzut de acord că „paralelismul” menționat s-a concretizat și în Capitala Chinei, de acesată data cu izbânda Pușei. Multe atlete antrenate în cursa de la Beijing au considerat-o pe Lidia un adversar mai puternic, prin prisma rezultatelor anterioare, dar și ținând cont de obișnuința Pușei să evadeze prematur. Procedeu care de cele mai multe ori i-a adus deziluzii. Așa că, mai multe alergătoare cu o carte impresionantă de vizită au stat în plasa Lidiei, campioană mondială în 2001 și vicelider la Jocurile din 2000. „Mă bucur enorm pentru Pușa, cu toate că recunosc că am greșit, că nu am forțat odată cu ea. Faptul că pe la kilometrul 28, Vali (Tomescu – n.n) și soțul meu (Liviu Șimon – n.n), care ne urmăreau pe bicicletă, au avut o altercație cu un polițist și au fost blocați ceva timp, m-a derutat și m-a determinat să aplic această strategie defectuoasă”, mărturisea necăjită, în zona mixtă, Lidia Șimon. Și asta după ce a trecut a opta linia de sosire. După care a adăugat: „Dar, hai, să vă zic o istorioară drăguță! Am venit împreună din State, inițial în Japonia, vreo cinci zile, pentru aclimatizare, ajungând în Satul Olimpic de abia în 14 august. Când am decolat din SUA a trebuit să precizăm ziua returului, pentru rezervare. Prima oară am optat pentru ziua de 18, adică în seara zilei în care s-a desfășurat cursa. Cumva, amândouă ne simțeam puternice, dar, încălcând superstițiile, eu am fost cea care a gândit cu glas tare. Și dacă luăm vreo medalie? Bine, previzionam chiar două. Nu stăm la festivitatea de premiere? Așa că am căzut de acord să plecăm a doua zi, pe 19. Vedeți că am avut dreptate?”.