Pătrunderea atletismului în țară se datorează, în măsură covârșitoare, școlii. Mulți studenți și elevi, cu părinți înstăriți, au ajuns la studii în vest, în special în Franța, Anglia, și, în mai mică măsură, în SUA. De acolo, au venit cu ideile de concurs, de întrecere, cu noțiunea de antrenament.

Cea mai mare influență a avut-o Anglia, patria atletismului, cea care deține “brevetul de invenție” a acestui sport, primele concursuri organizându-se în anii 1100. Este țara care a stabilit regulile, criteriile, normele, modul de desfășurare, preluate, ulterior, de către francezi, dar și de către americani, care, având în sânge întrecerea, au preluat inițiativa, dezvoltând la maximum conceptul de învingător. Reveniți acasă, elevii, studenții și alții, constată interesul tot mai mare pentru întreceri. Așa apar primele concursuri, fără prea multe reguli, desfășurate în locuri care presupuneau spații libere darnice (Hipodrom, Cișmigiu, Parcul Carol, Kiseleff etc.).

Francezii dau lovitura, publicând un Larousse sportiv, în anul 1905, în condiții grafice care i-ar face și astăzi geloși pe tipografi. Acesta cuprindea tot ce era mai important în domeniul atletismului, dar și în alte ramuri sportive, de la regulamente, organizare competiții, arbitri, sistem de concurs, reguli de pregătire etc, până la “formule” de alimentație specifice efortului fizic.

În acest context, în spațiul carpato-dunăreano-pontic, apar tot mai mulți amatori de a-și măsura forțele, dar și oameni cu viziuni progresiste, cu posibilități de a sprijini și premia acest gen de manifestări, cel mai important fiind Ion  Cămărășescu.

Numai că, interesul crescut pentru evenimentele sportive se izbește de lipsa unui teren dedicat practicării probelor atletice, dar și a unei formațiuni organizatorice. Chestiune sesizată și de presa vremii. În luna iulie 1911, în revista Automobilă, un ziarist celebru, George Costescu,  pune degetul pe rană:

Nimeni nu se poate aștepta ca publicul să se entuziasmeze pentru aceste concursuri sportive, câtă vreme la noi nu există organizarea campionatelor oficiale. Și cum să se poată organiza la noi asemenea campionate, când nu avem încă elementele necesare pentru așa ceva. Ne trebuie un stadiu (n.n. stadion) solid construit și destul de încăpător, pentru a se întrece cel puțin o sută de concurenți și care să poată fi urmăriți de două până la trei mii de spectatori.

George Costescu

Presiunile sunt mari, și nu rămân fără rezultat. După multe întâlniri, la influența presei și a Principelui Carol, edilii Bucureștilor fac un pas înapoi. Asta din cauza faptului că, inițial, nu erau prea încântați de proiect.

În octombrie 1912, Consiliul Comunal al Capitalei semnează decizia prin care porțiunea de teren din stânga Șoselei Kiseleff, cuprinsă între Rondul 11 și Hipodromul Băneasa, până la clădirea școlii de agricultură, urma să fie cedată celor care vor conduce și vor controla activitatea cluburilor, asociațiilor, societăților sportive, în scopul de a creea un Parc al Sporturilor. Miercuri, 12 noiembrie 1912, în urma convocărilor lansate de către ASR Principele Carol, de Dr. Costinescu, Ion Cămărăsescu, prof. G.Munteanu Murgoci, un grup de personalități sportive și delegați ale unor societăți române de sport se adună într-o discuție epocală.

La această consfătuire, care a avut loc în saloanele Automobil Clubului Român, delegații au luat cunoștiință de dobândirea terenului din Parcul Național, le-a fost prezentată schița planului, executată de  domnul Pinard, horticultorul șef al Capitalei, și au pus bazele creării unei Federațiuni a tuturor Societăților de Sport din țară. Ședința a fost prezidată de ASR Principele Carol. Dr. Costinescu sesizează adunarea că dezvoltarea noastră sportivă suferă din cauza lipsei unei propagande active și a unor legături mai strânse între adepții sporturilor, în timp ce Prof. G. Murgoci arată că în Anglia și Franța s-au pus în practică astfel de demersuri.

Principele Carol propune  denumirea de cercetași și, în același timp, sugerează ca viitoarea federațiune să organizeze asemenea asociațiuni, dându-le un caracter național. Ing. Giullini, din partea Primăriei București, expune planul viitorului parc comunal de la șosea, delimitează partea rezervată sportului, încredințând organizarea și utilizarea ei viitoarei asociațiuni.

George Costescu, cel care a făcut sumarul ședinței respective, consemnează:

Se nasc discuții pe grupuri și se încrucișează idei relative la viitoarea organizare. Printre aclamațiuni, se dă mandat unei comisiuni, compusă din Principele Carol și Dnii. I. Cămărăsescu și Dr.Costinescu, care va studia și alcătui statutele federațiunii

George Costescu

În sfârșit, la 01 decembrie 1912, s-a desfășurat, în saloanele Automobil Clubului Regal Român din București (C.A.Rosetti, nr.7), Ședința de întemeiere a Federațiunii Societăților de Sport din România (F.S.S.R.)

George Costescu continuă (reproducem textul procesului verbal):

Prezidează Principele Carol. Alteța sa Regală, luând cuvântul, arată marele rol social și național al acestei federațiuni, mulțumește domnului Constantin Dissescu, Ministrul Instrucțiunii Publice și al Cultelor, pentru atenția ce o arată Federațiunii Societăților de Sport din România, prin prezența sa, și îl roagă să încurajeze pe toate căile această instituțiune, mai ales că scopul ei principal este educația fizică a tinerimii din școlile românești de   toate gradele.
George Costescu

Domnul Ministru Dissescu, mulțumind pentru cinstea ce i se face încredințându-i ocrotirea noii instituții de educațiune a poporului român, arată cât de mult apreciază însemnătatea acestei Federațiuni și promite concursul său efectiv. Exprimă apoi dorința de a vedea cât mai curând o manifestare puternică a acestui nou curent cultural și îi urează succes desăvârșit.

Domnul Dr. Ion Costinescu face o amplă expunere a programului și a menirii acestei asociațiuni, pentru acei care luau parte pentru prima oară la dezbateri. Dl. Ion Cămărăsescu dă citire statutelor FSSR, care au fost aprobate fără nici o discuție.

După aprobarea statutelor s-a procedat la constituirea primului comitet dirijuitor al instituției, după cum urmează:

 
Principele moștenitor Ferdinand
Principele Carol – Secretar General
Delegați ai FSRR – Ion Cămărăsescu
Ion Costinescu
Membri – 22 de persoane

 

FSSR a fost prima organizație sportivă centrală care a cuprins aproape toate ramurile de sport practicate în țară.

Rolul FSSR a fost esențial pentru mișcarea sportivă din România: a organizat activitatea în diferite ramuri de sport, a pus în aplicare statutul aprobat, a introdus legitimările, afilierile, a organizat competiții inclusiv campionate naționale, a alcătuit calendare sportive, regulamente de competiții,    s-a format corp de arbitri și oficiali pe ramură de sport. Președintele comisiunii de atletism, Ion Cămărășescu, în același timp unul din principalii conducători al FSSR, a ajutat foarte mult atletismul în acei ani înaintea și imediat după Primul Război Mondial. Pentru a da o notă de distincție nou înființatei federații, prima măsură a vizat realizarea costumului oficial al concurenților federali (atleți și oficiali) la manisfestările sportive publice, din țară și străinătate. Această ținută prevedea un tricou azuriu,      alternând cu negru, iar în partea stângă a pieptului un scut în culorile României, roșu, galben, albastru, în diagonală, pantaloni albi, la manșetă cu dungi verticale azurii și negre și ciorapi negri.

Comitetul a proclamat, apoi, ca înalt protector, pe domnul ministru Constantin Dissescu și ca membrii de onoare, pe dl. Gen. N. Hirjeu, ministru de Război, pe primarul și prefectul Capitalei.

Secretari ai comitetului FSSR au fost numiții domnii George Costescu, Ioan Nicolaescu, Ing. N.Iliescu Brinceni.

Comitetul FSSR a procedat apoi la alegerea și numirea tuturor comisiilor statutare și la organizarea și punerea în funcțiune a biroului central al FSSR, conform prevederilor din statute.

Secretariatul FSSR a luat sediu în București, str. C.A. Rosetti nr.7.

Comisiile pe sporturi și de administrare au fost întocmite astfel:

 
COMISIUNEA DE ATLETISM

Ion Cămărăsescu – Președinte Grigore Caracostea, George Costescu, George Iconomu, C. Chiriacescu – membru

COMISIUNEA DE FOTBAL ASOCIAȚII

5 membri

COMISIUNEA DE RUGBY

5 membri

COMISIUNEA DE TENIS

5 membri

COMISIUNEA DE SCRIMĂ

5 membri

COMISIUNEA DE CICLISM

5 membri

COMISIUNEA DE TIR

5 membri

COMISIUNEA SPORTURI DE IARNĂ

5 membri

COMISIUNEA DE GIMNASTICĂ

1 membru și maiștrii ai asociațiilor școlare afiliate;

COMISIUNEA PENTRU INSTALAREA TERENURILOR

8 membri

COMISIUNEA PENTRU PROPAGANDĂ ȘCOLARĂ

8 membri

 
 
 

PRINCIPALELE DATE DE REFERINȚĂ ALE ISTORIEI ATLETISMULUI ROMÂNESC

2011
  
  • Se introduc concursuri și campionate de sală și aer liber pentru copii de categoria a.3.a.
  • Se inaugurează la Cluj un stadion de 30.000 locuri cu pistă pe 8 culoare și cu toate facilitățile pentru concursuri interne și internaționale de atletism.
  • Atleții români cuceresc 12 medalii din care 5 de aur la Campionatele Mondiale și Europene de juniori și tineret.
2010
  
  • Elena Mirela Lavric, cucereşte al 3.lea titlu de campioană mondială, consecutiv, de junioare, unicat în atletismul nostru, în proba de 800 m.
2009
  
  • Bianca Perie, cucereşte ultimul titlu, al 4-lea de campioană mondială de junioare consecutiv şi al 2.lea de campioană europeană la aruncarea ciocanului. Este un unicat în istoria atletismului la nivel de juniori.
  • Ancuța Bobocel realizează o performanță deosebită, a.12.a medalie la Campionatele Mondiale și Europene de juniori și tineret.
2008
  
  • Cu prilejul Jocurilor Olimpice de la Beijing, Constantina Tomescu Diţă cucereşte titlul olimpic în proba de maraton, pe care a condus-o (lucru unic) de la început până la sfârşit.
2004
  
  • La Jocurile Olimpice de la Atena, Marian Oprea cucereşte medalia de argint, cea mai bună clasare la Jocurile Olimpice în istorie pentru un atlet român.
2001
  
  • La Campionatele Mondiale de la Edmonton/Canada, cucerim două titluri supreme, Gabriela Szabo la 1500 m, cu 4:00.57 şi Lidia Şimon la maraton cu 2h.26.01.
  • Violeta Szekely cucereşte marele premiu IAAF, iar premiul de la Golden League de 1 milion de dolari este împărţit cu alţi 5 atleţi.
2000
  
  • Se inaugurează noul sediu al Federaţiei Române de Atletism, în incinta stadionului Iolanda Balas Söter. Lucrarea a durat doi ani şi a costat 500.000 de dolari.
  • Cu prilejul Jocurilor Olimpice de la Sydney, Gabriela Szabo cucereşte titlul olimpic la 5000 m cu 14:40.79.
1999
  
  • La Campionatele Mondiale de sală de la Maebashi/Japonia, Gabriela Szabo realizează un lucru unic pentru Campionatele Mondiale- locul 1 în probele de 1500 m, cu 4:03.23 şi 3000 m, cu 8:36.42 în 3 zile.
  • Gabriela Szabo, cucereşte Marele premiu  IAAF Golden League, pe care îl împarte cu danezul Wilson Kipketer (1 milion de dolari.)
1998
  
  • La Campionatele Europene de la Budapesta, 3 atlete cuceresc titlul european, Ionela Târlea, la 400 m garduri, Monica Iagăr, la înălţime şi Mihaela Melinte, la aruncarea ciocanului.
1997
 
  • La Campionatele Mondiale de atletism de la Atena, Gabriela Szabo cucereşte prima medalie de aur pentru atletismul românesc, la 5000 m, cu 14:57.68.
1996
 
  • La Jocurile Olimpice de la Atlanta, Gabriela Szabo, cucereşte prima ei medalie olimpică – argint la 1500 m, cu 4:01.54.
1995
  
  • Cu prilejul Campionatelor Naţionale de aruncări, Mihaela Melinte realizează primul ei record mondial (66,86 m).
  • La Campionatele Mondiale de sală de la Barcelona, Gabriela Szabo cucereşete primul ei titlu mondial (3000 m,  cu 8:54.50).
  • La Cupa Mondială de maraton, desfăşurată la Atena, atletele noastre au cucerit titlu mondial, iar individual au reuşit un lucru unic în lume: s-au clasat pe primele trei locuri , în ordinea – Anuţa Cătuna, Lidia Şimon, Cristina Pomacu.
1994
  
  • Se desfăşoară prima ediţie a Jocurilor Balcanice de sală la Atena.
  • Participând pentru prima oară la Campionatele Europene de cros, România a cucerit titlul (Elena Fidatov, Mariana Chirilă, Margareta Keszeg).
1993
  
  • A luat fiinţă “Fundaţia Atletismul Românesc”. Primii conducători sunt: Mihail Florescu – preşedinte onorific şi Iolanda Balas Soter – preşedinte executiv. Secretar General – Victor Firea.
  • La Campionatele Mondiale de semimaraton, echipa României cucereşte, pentru prima oară, titlul mondial (Elena Murgoci, Anuţa Cătuna, Iulia Negură).
1990
  
  • În cadrul unei singure curse, în sală, desfăşurată la East Rutherford/USA, Doina Melinte realizează pentru prima oară în istoria atletismului nostru două recorduri mondiale cu 4:00.27, la 1500 m şi 4:17.14 la 1 milă.
  • La Campionatele Mondiale de alergare pe şosea, Iulia Negură cucereşte primul titlul mondial pe 15 km, în 50:12 min.
 
1988
  
  • La jocurile Olimpice de la Seul, Paula Ivan cucereşte titlul olimpic la 1500 m cu 3.53.96 o performanță exceptțională și locul 2 la 3000 m, în același concurs.
1986
  
  • În Bacău au loc primele Campionate Naţionale în probe mai lungi de 60 m, datorită pistei circulare construită cu material sintetic românesc.
1985
  
  • Cristieana Cojocaru cucereşte la Paris, primul titlu mondial la 800 m,  în cadrul primei ediţii a Campionatelor Mondiale de sală (2.04.22).
  • IAAF-ul înfiinţează la iniţiativa lui Primo Nebiolo preşedinte, Marele Premiu Grand Prix IAAF,  concurs care a revoluţionat ulterior tot atletismul mondial.
1984
  
  • Maricica Puică cucereşte în SUA, un nou titlu de campioană mondială la cros.
  • La Jocurile Olimpice de la Los Angeles, atletismul românesc realizează cel mai mare succes din istorie: 3 medalii de aur, prin  Doina Melinte la 800 m – 1:57.60, Maricica Puică, la 3000 m –  8:35.96, Anişoara Cuşmir la lungime –  6,96 m. De asemenea,  au fost obţinute 3 medalii de argint şi 4 medalii de bronz.
1983
  
  • Cu prilejul Campionatelor Internaţionale de atletism ale României, Anişoara Cuşmir realizează un excepţional record mondial, 7,43 m, la săritura în lungime.
  • La prima ediţie a Campionatelor Mondiale de atletism de la Helsinki, Anişoara Cuşmir obţine medaliade argint  la săritura în lungime cu 7,15 m.
1982
  
  • Maricica Puică, cucereşte titlul mondial în cadrul Campionatelor Mondiale de cros, de la Roma.
  • Cu prilejul Campionatului European de atletism de la Atena, Vali Ionescu cucereşte titlul de campioană europeană la săritura în lungime.
1981
 
 
  • România, organizează  cea mai mare competiţie din istorie. Jocurile Mondiale Universitare pe stadionul “23 August” dotat cu pistă nouă de tip Mondo, realizată prin intervenţia directă a lui Primo Nebiolo la Nicolae Ceauşescu.
1980
  
  • Se înfiinţează şi are loc prima ediţie a Campionatelor Naţionale de Tineret.
1978
  
  • Cu prilejul Campionatelor Mondiale de cros de la Glasgow/Scoţia, echipa feminină de cros a României a cucerit primul titlu mondial din istoria atletismului românesc (Natalia Mărăşescu, Maricica Puică, Georgeta Gazibara şi Antoaneta Iacob. Cu acelaşi prilej, Natalia Mărăşescu a ocupat locul 2, la individual şi Maricica Puică, locul 3.
1976
  
  • Cu prilejul Jocurilor Olimpice de la Montreal, Gheorghe Megelea obţine prima medalie (de bronz) pentru atletismul masculin.
  • Se reiau campionatele internaţionale de atletism (întrerupte din 1973 până în 1975).
1972
  
  • Se dă în folosinţă sala de atletism de la “23 August” cu o pistă sintetică de producţie românească Coritan.
  • Cu prilejul Jocurilor Olimpice de la Munchen, Lia Manoliu devine prima atletă din istoria atletismului cu 6 participări la Jocurile Olimpice.
  • Argentina Menis realizează un nou record mondial la aruncarea discului.
1970
  
  • În cadrul primei ediţii a Campionatelor Europene de sală, Viorica Viscopoleanu cucereşte primul titlu european la lungime.
  • Se organizează, la Paris, prima ediţie a Campionatelor Europene de juniori.
  • Se înfiinţează la Câmpulung Muscel  primul Liceu Naţional cu Program de Atletism.
  • Se desfăşoară la Bucureşti reuniunea de calendar a IAAF, prilej cu care ia fiinţă Asociaţia Europeană de Atletism. Primul preşedinte: Adrian Paulen, ulterior a devenit preşedinte IAAF.
1969
  
  • Se desfăşoară prima ediţie a Campionatelor Naţionale de sală  – seniori şi juniori I.
  • Prima pistă sintetică de producţie românească (Elbitex) se toarnă pe stadionul Republicii.
1968
  
  • Viorica Viscopoleanu şi Lia Manoliu cuceresc titlurile olimpice în Mexico, în probele de lungime şi aruncarea discului.
  • Ion Söter şi Gheorghe Zimbreşteanu, primii antrenori emeriţi la atletism.
  • Se desfăşoară prima ediţie a concursului internaţional de sală ”Cupa de Cristal”.
1966
 
  •  Şerban Ciochină şi Iolanda Balaş, invigători la triplusalt respectiv înălţime, în primul criteriu european de sală la Dortmund.
1965
  
  • Echipa naţională de atletism concurează pentru prima oară la Cupa Europei de atletism (băieţii,  la Zagreb şi fetele,  la Constanţa).
1964
  
  • La Jocurile Olimpice de la Tokyo, Iolanda Balas şi Mihaela Peneş cuceresc titlul de campioane olimpice.
  • Atletismul românesc participă la prima ediţie a Jocurilor Europene pentru juniori (Varşovia).
  • În urma unei anchete internaţionale, Iolanda Balaş, este declarată cea mai bună atletă a lumii.
1963
  
  • Se infiinţează Centrul de Medicină Sportivă.
1962
  
  • Au loc la Cluj primele Jocuri Balcanice, experimentale, pentru juniori.
  • Cu ocazia conferinţei pe ţară a Uniunii pentru Cultură Fizică şi Sport se reînfiinţează federaţiile sportive pe ramură de sport.
1961
  
  • În cadrul meciului România – Bulgaria, desfăşurat la Sofia, Iolanda Balas obţine un nou record mondial cu 1,91 m (este al 14-lea record mondial şi ultimul din cariera sa).
1960
  
  • Primul titlu olimpic şi totodată primul record olimpic la Jocurile Olimpice de la Roma obţinut de Iolanda Balas, cu 1,85 m
1959
  
  • România obţine prima victorie pe echipe la Jocurile Balcanice de atletism, desfăşurate la Bucureşti.
1958
  
  • Iolanda Balas cucereşte primul titlu de campioană europeană la Stockholm cu 1,77 m, la săritura în înălţime.
  • Debutează cu ocazia Campionatelor Internaţionale aparatul de înregistrat sosirile TELESID produs de Ing. Lazaride.
  • Se desfăşoară primul Campionat Naţional pentru copii (Braşov).
1956
  
  • Primul record mondial al Iolandei Balaş la săritura în înălţime (1,76 m la Bucureşti).
  • Congresul Balcanic adoptă ,la propunerea României, includerea probelor feminine în programul Jocurilor Balcanice. Cu prilejul crosului Balcanic desfășurat atunci participă pentru prima oară şi atleţi români.
1954
  
  • Cu ocazia Campionatelor Europene de atletism de la Berna, Iolanda Balaş  cucereşte medalia de argint la săritura în înălţime, prima medalie la un Campionat European.
1953
  
  • Au loc întrecerile de atletism ale Festivalului Mondial al tineretului şi studenţilor. Competiţia are loc pe Stadionul 23 August, dat în folosinţă cu acest prilej (80.000 de spectatori).
  • Primul maestru emerit al sportului la atletism este Ion Moina.
1952
  
  • România participă cu o echipă de atleţi la Jocurile Olimpice de la Helsinki. Primii finalişti olimpici sunt, Lia Manoliu şi Ioan Söter (locul 6).
1951
  
  • Se introduc normele de clasificare sportivă, carnetul de maestru al sportului cu nr.1 este atribuit atletului Constantin Aioanei.
1950
  
  • Primul concurs cu recorduri naţionale de sală (sala Floreasca II, actuala sală de scrimă).
  • Ana Andreeva, URSS, realizează primul record mondial(15,02m, la greutate) obţinut de un atlet străin în România.
1949
  
  • Are loc primul concurs atletic pe teren acoperit în sala Institutului Politehnic de la fostul cămin 303, actuala sală de jocuri a ANEFS.
  • Primul meci de juniori, România – Ungaria.
1948
  
  • Se înfiinţează Clubul Dinamo, care a avut o foarte mare contribuţie la dezvoltarea atletismului românesc.
  • Se inaugurează, la Bucureşti, prima ediţie a Campionatelor Internaţionale de atletism.
  • La Conferinţa pe ţară a OSP (organul de conducere al sportului), federaţiile sportive devin secţii ale direcţiei tehnice a OSP.
  • Este dat în funcţiune renovat şi modernizat Stadionul Republicii.
1947
  
  • Ia fiinţă Clubul Sportiv Central al Armatei ulterior CCA şi în prezent C.S.A. Steaua, care a contribuit în cel mai înalt grad la performanţele atletice obținute până în prezent, prin sportivii şi antrenorii săi.
  • Atleţii români participă la prima ediţie a Festivalului Mondial al Tineretului şi studenţilor.
  • Se desfăşoară la Bucureşti prima ediţie a Jocurilor Balcanice şi ale Europei centrale.
  • Se desfăşoară primul Campionat Naţional de cros, pentru senioare şi junioare.
1946
  
  • La Predal, în cadrul unui concurs atletic, Ion Moina este cronometrat în cursa de 100m în 10.4 sec., o performanţă mondială cu care în orice concurs inclusiv Jocurile Olimpice puteai cuceri o medalie.
  • Se reiau Jocurile Balcanice la Tirana, în Albania, atât la bărbaţi, cât şi pentru prima oară la femei.
1945
  
  • Cristea Dinu este al treilea atlet român care cucereşte Premiul Naţional pentru sport.
1944
  
  • Se dă din nou în folosinţă Stadionul ONEF, grav avariat de bombardamentele din timpul celui de-al doilea război mondial.
1943
  
  • Ion Moina cucereşte Premiul Naţional pentru sport.
1942
  
  • Deşi în plin război mondial, Federaţia Română de Atletism întocmeşte, pentru prima oară, un clasament al celor mai buni atleţi ai anului (Virgil Ludu, la bărbaţi şi Elena Teodorescu, la femei).
1941
  
  • Ia ființă Atletic-Club Român reprezentat de Ion Baicu și Ion Albișor.
1938
  
  • Apare pentru prima oară Buletinul Federaţiei Române de Atletism.
1937
  
  • România organizează la Bucureşti pe Stadionul ONEF,     pentru prima oară,  Jocurile Balcanice. Locul 2 pe echipe.
1936
  
  • România participă cu un lot de atleţi la Jocurile Olimpice de la Berlin.
1935
  
  • Ludovic Gall este primul atlet care cucereşte Marele premiu naţional pentru sport. Ludovic Gall este de 3 ori campion balcanic şi de 3 ori campion naţional la maraton.
1933
  
  • Se introduce Brevetul atletic.
  • Primul meci internaţional feminin România – Ungaria, la Budapesta (pierdut la 1 punct).
  • Liga atletică Braşov tipăreşte primul anuar din istoria atletismului românesc.
1932
  
  • Trandafir Rădulescu cucereşte pentru a doua oară titlul de campion mondial la 100 km marş.
1931
  
  • Apar probe feminine la Campionatele Universitare.
  • Trandafir Rădulescu cucereşte, la Buenos Aires (Argentina), primul titlu de campion mondial la 100 km marş.
1930
  
  • La Atena are loc prima ediţie oficială a Jocurilor Balcanice.
1929
  
  • Se desfăşoară la Bucureşti prima ediţie a Campionatelor Naţionale Universitare.
  • Se desfăşoară la Atena prima ediţie, experimentală, a        Jocurilor Balcanice atletice. D. Paveliuc la 5000 m, primul campion balcanic.
  • Se fondează Federaţia Română de Atletism, înfiinţată în 1912 sub forma de comisie de alergări şi concursuri, afiliată la I.A.A.F. în 1923.
1928
  
  • Se organizează la Bucureşti primele Campionate Naţionale de decatlon.
  • O delegaţie de atleţi români (11 bărbaţi şi 2 femei participă pentru prima oară la Jocurile Olimpice de la Amsterdam).
  • Se organizează primul concurs feminin de marş.
1927
 
  •  Atleta româncă Ana Cicanci realizează un nou record mondial (neoficial) la 3000 m cu 14:44,4.
1926
 
 Se inaugurează stadionul ONEF de 40.000 locuri cu pistă de atletism devenit ulterior Stadionul Republicii, apoi desfiinţat.
1925
  
  • Prima ediţie a Campionatelor Naţionale de Juniori (Arad). La Braşov au loc primele Campionate Naţionale feminine.
  • Se organizează la Eforie primul cros pentru femei și la București apare prima carte tehnică și metodică atletică scrisă de louis Schroder.
1924
  
  • Apare Gazeta Sporturilor.
1923
 
  •  Comisia de atletism devine membră a Federaţiei Internaţionale de Atletism.
1922
  
  • La Braşov şi Cluj se organizează primele concursuri pentru femei.
  • Se înfiinţează Institutul Naţional de Educaţie Fizică.
  • Are loc la Belgrad primul meci de atletism la bărbaţi, România – Iugoslavia.
1921
 
 
  • Se omologhează primele recorduri naţionale.
1920
  
  • La Bucureşti, apare prima carte cu regulile internaţionale pentru concursuri, intitulată ATLETISM. În acelaşi an, apare şi lucrarea “Instrucţiuni pentru practicarea sporturilor” , (fotbal , cursele pe jos, săriturile şi aruncările). Autor: Lt.col. Justin Marinescu.
  • La Cluj, se organizează primele concursuri atletice inaugurale ale României Mari, cu atleți din întreaga ţară (6000 de spectatori).
1919
 
 
  • Se desfăşoară la Paris Jocurile Sportive interaliate, la care participă şi un lot de atleţi români, în premieră. Cu această ocazie, Ion Constantinescu este primul atlet care aduce în ţară o pereche de pantofi cu cuie.
  • F.S.S.R. aprobă pentru prima oară Regulamentul de organizare a concursurilor atletice pentru campionate, cupe şi Jocuri Olimpice (după modelul englez şi francez).
1916
 
 
  • Se deschide Parcul Sportiv al F.S.S.R., primul stadion pentru antrenamente şi concursuri atletice.
  • Se desfăşoară primul campionat de cros (Bucureşti).
  • Se desfăşoară primul concurs de copii (11 – 14 ani).
1915
  
  • Se dă în folosinţă Parcul Sportiv al F.S.S.R., leagănul atletismului românesc, cu pistă de atletism.
1914
  
  • Au loc primele Campionate Naţionale de atletism ale României. Se decernează 15 titluri de campioni naţionali.
1913
  
  • Primăria Bucureşti cedează terenul Federaţiunii Societăţilor Sportive din România, în suprafaţa totală de 25 ha. Se face prima pistă de atletism (actualul stadion Iolanda Balaş Söter).
1912
  
  • Se pun bazele Uniunii Federaţiilor Sportive din România şi în cadrul acesteia se înfiinţează “Comisia de alergări pe jos şi concursuri” (actuala Federaţie Română de Atletism).
  • Prima ediţie a Campionatului Interşcolar. Se desfăşoară 8 probe, iar câştigătorii sunt recunoscuţi drept primii recordmani naţionali, respectiv primele recorduri naţionale.
1911
  
  • Primul grup de atleţi la un concurs în Italia format din 6 atleţi.
1908
 
  •  Primele Campionate Şcolare numai cu elevi bucureşteni.
  • Atletul clujean Istvan Somodi a cucerit medalia de argint pentru Ungaria la Jocurile Olimpice de la Londra cu 1,88 m/săritura în înălțime, în stilul foarfecă. Somodi rămâne în istoria atletismului ca primul medaliat olimpic originar, din actualul teritoriu.
1907
 
  • La Leipzig (Germania), 10000 de spectatori asistă la un concurs de atletism. Proba de 100 m este câştigată de românul Lazăr Breyer cu 11 3/5 probabil, prima victorie internaţională a unui cetăţean român.
1904
  
  • Revista Automobilă îşi începe apariţia, cuprinde aproape număr de număr o rubrică de atletism.
1903
  
  • La concursul de final de an al liceului “Gh. Lazăr” are loc pentru prima oară o competiţie pe categorii de vârstă.
1896
  
  • Primul mare concurs de alergare Bucureşti – Piteşti – Bucureşti (230 KM) cu 335 de concurenţi. Câştigător este sergentul major Ilie Gheorghe, în 41 ore şi 4 minute.
1885
  
  • În luna februarie se înfiinţează primul club atletic în Cluj cu secţie de atletism printre alte secţii.
  • Primul concurs de sală la Cluj.
1883
 
  •  Primul concurs de marş pe distanţa de circa 20 km (între Cluj şi Floreşti)
1882
 
 
  • În luna ianuarie se înfiinţează “Societatea de alergări pe jos”. Membrii erau elevii liceelor “Sf. Sava” şi ”Matei Basarab”.
  • În iunie se organizează la Bucureşti primul concurs atletic pe teritoriul de atunci al României. Primul câştigător Louis Schmettau învingător în 3 probe în aceeaşi zi: 100 m, 1500 m, 350 m obstacole.
1879
 
  •  La Arad se organizează Societatea de gimnastică (A.T.E.) printre diferitele secţii apare pentru, prima oara secţia, de atletism.
1875
 
  •  Apare la Cluj prima lucrare de atletism intitulată „ATLETISMUL”. Cartea trata probleme de atletism, iar după 4 ani, apare a doua lucrare intitulată “EXERCIŢII ATLETICE”.
1815
 
  •  Prima manifestare atletică în Bucureşti de alergare pe stradă popularizată cu un afiş tipărit. Karolina Paukert alergătoare, din Viena, a alergat circa 35 minute pe un traseu între Podul Mogoşoaia (Calea Victoria de azi) şi Târgul din afară (actuala Cale a Moşilor).Parcursul s-a realizat de 3 ori dus-întors. Alergătoarea se întrecea contra cost cu amatori de alergare.