Pătrunderea atletismului în țară se datorează, în măsură covârșitoare, școlii. Mulți studenți și elevi, cu părinți înstăriți, au ajuns la studii în Vest, în special în Franța, Anglia, și, în mai mică măsură, în SUA. De acolo, au venit cu ideile de concurs, de întrecere, cu noțiunea de antrenament.
Cea mai mare influență a avut-o Anglia, patria atletismului, cea care deține “brevetul de invenție” a acestui sport, primele concursuri organizându-se în anii 1100. Este țara care a stabilit regulile, criteriile, normele, modul de desfășurare, preluate, ulterior, de către francezi, dar și de către americani, care, având în sânge întrecerea, au preluat inițiativa, dezvoltând la maximum conceptul de învingător. Reveniți acasă, elevii, studenții și alții, constată interesul tot mai mare pentru întreceri. Așa apar primele concursuri, fără prea multe reguli, desfășurate în locuri care presupuneau spații libere darnice (Hipodrom, Cișmigiu, Parcul Carol, Kiseleff etc.).
Francezii dau lovitura, publicând un Larousse sportiv, în anul 1905, în condiții grafice care i-ar face și astăzi geloși pe tipografi. Acesta cuprindea tot ce era mai important în domeniul atletismului, dar și în alte ramuri sportive, de la regulamente, organizare competiții, arbitri, sistem de concurs, reguli de pregătire etc, până la “formule” de alimentație specifice efortului fizic.
În acest context, în spațiul carpato-dunăreano-pontic, apar tot mai mulți amatori de a-și măsura forțele, dar și oameni cu viziuni progresiste, cu posibilități de a sprijini și premia acest gen de manifestări, cel mai important fiind Ion Cămărășescu.
Numai că, interesul crescut pentru evenimentele sportive se izbește de lipsa unui teren dedicat practicării probelor atletice, dar și a unei formațiuni organizatorice. Chestiune sesizată și de presa vremii. În luna iulie 1911, în revista Automobilă, un ziarist celebru, George Costescu, pune degetul pe rană:
Presiunile sunt mari, și nu rămân fără rezultat. După multe întâlniri, la influența presei și a Principelui Carol, edilii Bucureștilor fac un pas înapoi. Asta din cauza faptului că, inițial, nu erau prea încântați de proiect.
În octombrie 1912, Consiliul Comunal al Capitalei semnează decizia prin care porțiunea de teren din stânga Șoselei Kiseleff, cuprinsă între Rondul 11 și Hipodromul Băneasa, până la clădirea școlii de agricultură, urma să fie cedată celor care vor conduce și vor controla activitatea cluburilor, asociațiilor, societăților sportive, în scopul de a creea un Parc al Sporturilor. Miercuri, 12 noiembrie 1912, în urma convocărilor lansate de către ASR Principele Carol, de Dr. Costinescu, Ion Cămărăsescu, prof. G.Munteanu Murgoci, un grup de personalități sportive și delegați ale unor societăți române de sport se adună într-o discuție epocală.
La această consfătuire, care a avut loc în saloanele Automobil Clubului Român, delegații au luat cunoștiință de dobândirea terenului din Parcul Național, le-a fost prezentată schița planului, executată de domnul Pinard, horticultorul șef al Capitalei, și au pus bazele creării unei Federațiuni a tuturor Societăților de Sport din țară. Ședința a fost prezidată de ASR Principele Carol. Dr. Costinescu sesizează adunarea că dezvoltarea noastră sportivă suferă din cauza lipsei unei propagande active și a unor legături mai strânse între adepții sporturilor, în timp ce Prof. G. Murgoci arată că în Anglia și Franța s-au pus în practică astfel de demersuri.
Principele Carol propune denumirea de cercetași și, în același timp, sugerează ca viitoarea federațiune să organizeze asemenea asociațiuni, dându-le un caracter național. Ing. Giullini, din partea Primăriei București, expune planul viitorului parc comunal de la șosea, delimitează partea rezervată sportului, încredințând organizarea și utilizarea ei viitoarei asociațiuni.
George Costescu, cel care a făcut sumarul ședinței respective, consemnează:
În sfârșit, la 01 decembrie 1912, s-a desfășurat, în saloanele Automobil Clubului Regal Român din București (C.A.Rosetti, nr.7), ȘEDINȚA DE ÎNTEMEIERE A FEDERAȚIUNII SOCIETĂȚILOR DE SPORT DIN ROMÂNIA (F.S.S.R.)
George Costescu continuă (reproducem textul procesului verbal):
Domnul Ministru Dissescu, mulțumind pentru cinstea ce i se face încredințându-i ocrotirea noii instituții de educațiune a poporului român, arată cât de mult apreciază însemnătatea acestei Federațiuni și promite concursul său efectiv. Exprimă apoi dorința de a vedea cât mai curând o manifestare puternică a acestui nou curent cultural și îi urează succes desăvârșit.
Domnul Dr. Ion Costinescu face o amplă expunere a programului și a menirii acestei asociațiuni, pentru acei care luau parte pentru prima oară la dezbateri. Dl. Ion Cămărăsescu dă citire statutelor FSSR, care au fost aprobate fără nici o discuție.
După aprobarea statutelor s-a procedat la constituirea primului comitet dirijuitor al instituției, după cum urmează:
FSSR a fost prima organizație sportivă centrală care a cuprins aproape toate ramurile de sport practicate în țară.
Rolul FSSR a fost esențial pentru mișcarea sportivă din România: a organizat activitatea în diferite ramuri de sport, a pus în aplicare statutul aprobat, a introdus legitimările, afilierile, a organizat competiții inclusiv campionate naționale, a alcătuit calendare sportive, regulamente de competiții, s-a format corp de arbitri și oficiali pe ramură de sport. Președintele comisiunii de atletism, Ion Cămărășescu, în același timp unul din principalii conducători al FSSR, a ajutat foarte mult atletismul în acei ani înaintea și imediat după Primul Război Mondial. Pentru a da o notă de distincție nou înființatei federații, prima măsură a vizat realizarea costumului oficial al concurenților federali (atleți și oficiali) la manisfestările sportive publice, din țară și străinătate. Această ținută prevedea un tricou azuriu, alternând cu negru, iar în partea stângă a pieptului un scut în culorile României, roșu, galben, albastru, în diagonală, pantaloni albi, la manșetă cu dungi verticale azurii și negre și ciorapi negri.
Comitetul a proclamat, apoi, ca înalt protector, pe domnul ministru Constantin Dissescu și ca membrii de onoare, pe dl. Gen. N. Hirjeu, ministru de Război, pe primarul și prefectul Capitalei.
Secretari ai comitetului FSSR au fost numiții domnii George Costescu, Ioan Nicolaescu, Ing. N.Iliescu Brinceni.
Comitetul FSSR a procedat apoi la alegerea și numirea tuturor comisiilor statutare și la organizarea și punerea în funcțiune a biroului central al FSSR, conform prevederilor din statute.
Secretariatul FSSR a luat sediu în București, str. C.A. Rosetti nr.7.
Comisiile pe sporturi și de administrare au fost întocmite astfel:
PRINCIPALELE DATE DE REFERINȚĂ ALE ISTORIEI ATLETISMULUI ROMÂNESC
