Stiri Recente

Istoric FRA

Pătrunderea atletismului în țară se datorează, în măsură covârșitoare, școlii. Mulți studenți și elevi, cu părinți înstăriți, au ajuns la studii în Vest, în special în Franța, Anglia, și, în mai mică măsură, în SUA. De acolo, au venit cu ideile de concurs, de întrecere, cu noțiunea de antrenament.

Cea mai mare influență a avut-o Anglia, patria atletismului, cea care deține “brevetul de invenție” a acestui sport, primele concursuri organizându-se în anii 1100. Este țara care a stabilit regulile, criteriile, normele, modul de desfășurare, preluate, ulterior, de către francezi, dar și de către americani, care, având în sânge întrecerea, au preluat inițiativa, dezvoltând la maximum conceptul de învingător. Reveniți acasă, elevii, studenții și alții, constată interesul tot mai mare pentru întreceri. Așa apar primele concursuri, fără prea multe reguli, desfășurate în locuri care presupuneau spații libere darnice (Hipodrom, Cișmigiu, Parcul Carol, Kiseleff etc.).

Francezii dau lovitura, publicând un Larousse sportiv, în anul 1905, în condiții grafice care i-ar face și astăzi geloși pe tipografi. Acesta cuprindea tot ce era mai important în domeniul atletismului, dar și în alte ramuri sportive, de la regulamente, organizare competiții, arbitri, sistem de concurs, reguli de pregătire etc, până la “formule” de alimentație specifice efortului fizic.

În acest context, în spațiul carpato-dunăreano-pontic, apar tot mai mulți amatori de a-și măsura forțele, dar și oameni cu viziuni progresiste, cu posibilități de a sprijini și premia acest gen de manifestări, cel mai important fiind Ion  Cămărășescu.

Numai că, interesul crescut pentru evenimentele sportive se izbește de lipsa unui teren dedicat practicării probelor atletice, dar și a unei formațiuni organizatorice. Chestiune sesizată și de presa vremii. În luna iulie 1911, în revista Automobilă, un ziarist celebru, George Costescu,  pune degetul pe rană:

Nimeni nu se poate aștepta ca publicul să se entuziasmeze pentru aceste concursuri sportive, câtă vreme la noi nu există organizarea campionatelor oficiale. Și cum să se poată organiza la noi asemenea campionate, când nu avem încă elementele necesare pentru așa ceva. Ne trebuie un stadiu (n.n. stadion) solid construit și destul de încăpător, pentru a se întrece cel puțin o sută de concurenți și care să poată fi urmăriți de două până la trei mii de spectatori.

George Costescu

Presiunile sunt mari, și nu rămân fără rezultat. După multe întâlniri, la influența presei și a Principelui Carol, edilii Bucureștilor fac un pas înapoi. Asta din cauza faptului că, inițial, nu erau prea încântați de proiect.

În octombrie 1912, Consiliul Comunal al Capitalei semnează decizia prin care porțiunea de teren din stânga Șoselei Kiseleff, cuprinsă între Rondul 11 și Hipodromul Băneasa, până la clădirea școlii de agricultură, urma să fie cedată celor care vor conduce și vor controla activitatea cluburilor, asociațiilor, societăților sportive, în scopul de a creea un Parc al Sporturilor. Miercuri, 12 noiembrie 1912, în urma convocărilor lansate de către ASR Principele Carol, de Dr. Costinescu, Ion Cămărăsescu, prof. G.Munteanu Murgoci, un grup de personalități sportive și delegați ale unor societăți române de sport se adună într-o discuție epocală.

La această consfătuire, care a avut loc în saloanele Automobil Clubului Român, delegații au luat cunoștiință de dobândirea terenului din Parcul Național, le-a fost prezentată schița planului, executată de  domnul Pinard, horticultorul șef al Capitalei, și au pus bazele creării unei Federațiuni a tuturor Societăților de Sport din țară. Ședința a fost prezidată de ASR Principele Carol. Dr. Costinescu sesizează adunarea că dezvoltarea noastră sportivă suferă din cauza lipsei unei propagande active și a unor legături mai strânse între adepții sporturilor, în timp ce Prof. G. Murgoci arată că în Anglia și Franța s-au pus în practică astfel de demersuri.

Principele Carol propune  denumirea de cercetași și, în același timp, sugerează ca viitoarea federațiune să organizeze asemenea asociațiuni, dându-le un caracter național. Ing. Giullini, din partea Primăriei București, expune planul viitorului parc comunal de la șosea, delimitează partea rezervată sportului, încredințând organizarea și utilizarea ei viitoarei asociațiuni.

George Costescu, cel care a făcut sumarul ședinței respective, consemnează:

Se nasc discuții pe grupuri și se încrucișează idei relative la viitoarea organizare. Printre aclamațiuni, se dă mandat unei comisiuni, compusă din Principele Carol și Dnii. I. Cămărăsescu și Dr.Costinescu, care va studia și alcătui statutele federațiunii

George Costescu

În sfârșit, la 01 decembrie 1912, s-a desfășurat, în saloanele Automobil Clubului Regal Român din București (C.A.Rosetti, nr.7), ȘEDINȚA DE ÎNTEMEIERE A FEDERAȚIUNII SOCIETĂȚILOR DE SPORT DIN ROMÂNIA (F.S.S.R.)

George Costescu continuă (reproducem textul procesului verbal):

Prezidează Principele Carol. Alteța sa Regală, luând cuvântul, arată marele rol social și național al acestei federațiuni, mulțumește domnului Constantin Dissescu, Ministrul Instrucțiunii Publice și al Cultelor, pentru atenția ce o arată Federațiunii Societăților de Sport din România, prin prezența sa, și îl roagă să încurajeze pe toate căile această instituțiune, mai ales că scopul ei principal este educația fizică a tinerimii din școlile românești de   toate gradele.

George Costescu

Domnul Ministru Dissescu, mulțumind pentru cinstea ce i se face încredințându-i ocrotirea noii instituții de educațiune a poporului român, arată cât de mult apreciază însemnătatea acestei Federațiuni și promite concursul său efectiv. Exprimă apoi dorința de a vedea cât mai curând o manifestare puternică a acestui nou curent cultural și îi urează succes desăvârșit.

Domnul Dr. Ion Costinescu face o amplă expunere a programului și a menirii acestei asociațiuni, pentru acei care luau parte pentru prima oară la dezbateri. Dl. Ion Cămărăsescu dă citire statutelor FSSR, care au fost aprobate fără nici o discuție.

După aprobarea statutelor s-a procedat la constituirea primului comitet dirijuitor al instituției, după cum urmează:

Principele Moștenitor Ferdinand

Principele Carol – Secretar General

Delegați ai FSSR – Ion Cămărăsescu

Ion Costinescu

Membri – 22 de persoane

FSSR a fost prima organizație sportivă centrală care a cuprins aproape toate ramurile de sport practicate în țară.

Rolul FSSR a fost esențial pentru mișcarea sportivă din România: a organizat activitatea în diferite ramuri de sport, a pus în aplicare statutul aprobat, a introdus legitimările, afilierile, a organizat competiții inclusiv campionate naționale, a alcătuit calendare sportive, regulamente de competiții,    s-a format corp de arbitri și oficiali pe ramură de sport. Președintele comisiunii de atletism, Ion Cămărășescu, în același timp unul din principalii conducători al FSSR, a ajutat foarte mult atletismul în acei ani înaintea și imediat după Primul Război Mondial. Pentru a da o notă de distincție nou înființatei federații, prima măsură a vizat realizarea costumului oficial al concurenților federali (atleți și oficiali) la manisfestările sportive publice, din țară și străinătate. Această ținută prevedea un tricou azuriu,      alternând cu negru, iar în partea stângă a pieptului un scut în culorile României, roșu, galben, albastru, în diagonală, pantaloni albi, la manșetă cu dungi verticale azurii și negre și ciorapi negri.

Comitetul a proclamat, apoi, ca înalt protector, pe domnul ministru Constantin Dissescu și ca membrii de onoare, pe dl. Gen. N. Hirjeu, ministru de Război, pe primarul și prefectul Capitalei.

Secretari ai comitetului FSSR au fost numiții domnii George Costescu, Ioan Nicolaescu, Ing. N.Iliescu Brinceni.

Comitetul FSSR a procedat apoi la alegerea și numirea tuturor comisiilor statutare și la organizarea și punerea în funcțiune a biroului central al FSSR, conform prevederilor din statute.

Secretariatul FSSR a luat sediu în București, str. C.A. Rosetti nr.7.

Comisiile pe sporturi și de administrare au fost întocmite astfel:

Comisiunea de atletism

Ion Cămărăsescu – Președinte Grigore Caracostea, George Costescu, George Iconomu, C. Chiriacescu – membru

Comisiunea de fotbal asociații

5 membri

Comisiunea de rugby

5 membri

Comisiunea de tenis

5 membri

Comisiunea de scrimă

5 membri

Comisiunea de ciclism

5 membri

Comisiunea de tir

5 membri

Comisiunea sporturi de iarnă

5 membri

Comisiunea de gimnastică

1 membru și maiștrii ai asociațiilor școlare afiliate;

Comisiunea pentru instalarea terenurilor

8 membri

Comisiunea pentru propagandă școlară

8 membri

 

PRINCIPALELE DATE DE REFERINȚĂ ALE ISTORIEI ATLETISMULUI ROMÂNESC

2011

2011

  • Se introduc concursuri și campionate de sală și aer liber pentru copii de categoria a.3.a.
  • Se inaugurează la Cluj un stadion de 30.000 locuri cu pistă pe 8 culoare și cu toate facilitățile pentru concursuri interne și internaționale de atletism.
  • Atleții români cuceresc 12 medalii din care 5 de aur la Campionatele Mondiale și Europene de juniori și tineret.
2010

2010

Elena Mirela Lavric, cucereşte al 3.lea titlu de campioană mondială, consecutiv, de junioare, unicat în atletismul nostru, în proba de 800 m.

2009

2009

  • Bianca Perie, cucereşte ultimul titlu, al 4-lea de campioană mondială de junioare consecutiv şi al 2.lea de campioană europeană la aruncarea ciocanului. Este un unicat în istoria atletismului la nivel de juniori.
  • Ancuța Bobocel realizează o performanță deosebită, a.12.a medalie la Campionatele Mondiale și Europene de juniori și tineret.
2008

2008

Cu prilejul Jocurilor Olimpice de la Beijing, Constantina Tomescu Diţă cucereşte titlul olimpic în proba de maraton, pe care a condus-o (lucru unic) de la început până la sfârşit.

2004

2004

La Jocurile Olimpice de la Atena, Marian Oprea cucereşte medalia de argint, cea mai bună clasare la Jocurile Olimpice în istorie pentru un atlet român.

2001

2001

  • La Campionatele Mondiale de la Edmonton/Canada, cucerim două titluri supreme, Gabriela Szabo la 1500 m, cu 4:00.57 şi Lidia Şimon la maraton cu 2h.26.01.
  • Violeta Szekely cucereşte marele premiu IAAF, iar premiul de la Golden League de 1 milion de dolari este împărţit cu alţi 5 atleţi.
2000

2000

  • Se inaugurează noul sediu al Federaţiei Române de Atletism, în incinta stadionului Iolanda Balas Söter. Lucrarea a durat doi ani şi a costat 500.000 de dolari.
  • Cu prilejul Jocurilor Olimpice de la Sydney, Gabriela Szabo cucereşte titlul olimpic la 5000 m cu 14:40.79.
1999

1999

  • La Campionatele Mondiale de sală de la Maebashi/Japonia, Gabriela Szabo realizează un lucru unic pentru Campionatele Mondiale- locul 1 în probele de 1500 m, cu 4:03.23 şi 3000 m, cu 8:36.42 în 3 zile.
  • Gabriela Szabo, cucereşte Marele premiu  IAAF Golden League, pe care îl împarte cu danezul Wilson Kipketer (1 milion de dolari.)
1998

1998

La Campionatele Europene de la Budapesta, 3 atlete cuceresc titlul european, Ionela Târlea, la 400 m garduri, Monica Iagăr, la înălţime şi Mihaela Melinte, la aruncarea ciocanului.

1997

1997

La Campionatele Mondiale de atletism de la Atena, Gabriela Szabo cucereşte prima medalie de aur pentru atletismul românesc, la 5000 m, cu 14:57.68.

1996

1996

La Jocurile Olimpice de la Atlanta, Gabriela Szabo, cucereşte prima ei medalie olimpică – argint la 1500 m, cu 4:01.54.

1995

1995

  • Cu prilejul Campionatelor Naţionale de aruncări, Mihaela Melinte realizează primul ei record mondial (66,86 m).
  • La Campionatele Mondiale de sală de la Barcelona, Gabriela Szabo cucereşete primul ei titlu mondial (3000 m,  cu 8:54.50).
  • La Cupa Mondială de maraton, desfăşurată la Atena, atletele noastre au cucerit titlu mondial, iar individual au reuşit un lucru unic în lume: s-au clasat pe primele trei locuri , în ordinea – Anuţa Cătuna, Lidia Şimon, Cristina Pomacu.
1994

1994

  • Se desfăşoară prima ediţie a Jocurilor Balcanice de sală la Atena.
  • Participând pentru prima oară la Campionatele Europene de cros, România a cucerit titlul (Elena Fidatov, Mariana Chirilă, Margareta Keszeg).
1993

1993

  • A luat fiinţă “Fundaţia Atletismul Românesc”. Primii conducători sunt: Mihail Florescu – preşedinte onorific şi Iolanda Balas Soter – preşedinte executiv. Secretar General – Victor Firea.
  • La Campionatele Mondiale de semimaraton, echipa României cucereşte, pentru prima oară, titlul mondial (Elena Murgoci, Anuţa Cătuna, Iulia Negură).
1990

1990

  • În cadrul unei singure curse, în sală, desfăşurată la East Rutherford/USA, Doina Melinte realizează pentru prima oară în istoria atletismului nostru două recorduri mondiale cu 4:00.27, la 1500 m şi 4:17.14 la 1 milă.
  • La Campionatele Mondiale de alergare pe şosea, Iulia Negură cucereşte primul titlul mondial pe 15 km, în 50:12 min.