Interviu cu Alina Rotaru: „Nimic nu este imposibil dacă muncești din greu și dacă nu renunți!”

România a cucerit zeci de medalii în probele de atletism, foarte multe dintre ele fiind aduse de atlete. Româncele au scris istorie pe arenele lumii și au inspirat generații întregi să le calce pe urme.
Site-ul Federației Române de Atletism dedică, în luna martie, o campanie atletelor românce de top din prezent, celor care vor încerca la Jocurile Olimpice de la Tokyo, și nu numai, să demonstreze că sportul din țara noastră produce în continuare sportivi de mare valoare.
Campania este deschisă luni, 9 martie 2020, de Alina Rotaru. Legitimată la CSM București și pregătită de Mihai Corucle, Alina este calificată la Jocurile Olimpice de la Tokyo în proba de săritura în lungime.

Ce întâmplare te-a adus pe stadion sau în sala de atletism?
Când eram mică o admiram pe Gabi Szabó, care obţinea rezultate foarte bune pe atunci. Le spuneam părinților mei că vreau să fiu ca ea, iar ei îmi tot promiteau că o să mă ducă la atletism. Într-un final au cedat și la şapte ani şi jumătate m-au dus la Dinamo.

Care este idolul tau din lumea atletismului?
Eiiiiii… Aici nu am doar unul. Primul idol a fost Gabi Szabo, clar. Apoi i-am admirat pe Anișoara Cușmir, Marian Oprea, Oana Pantelimon, Javier Sotomayor, Vali Ionescu, Nicoleta Grasu și Alina Astafei. Pe toți i-am admirat pentru rezultatele din arene, dar și pentru modul lor de a fi în viața de zi cu zi.

Inspiri o mulțime de fete să se apuce de atletism. Ce ai vrea să le transmiți?
Mă bucur mult să aud acest lucru. În viață, la fel ca și în sport, este important să-ți stabilești un plan pe care să-l urmezi. Primele sentimente pe care le simți atunci când te hotărăști să faci ceva sunt entuziasmul și speranța unui nou început. Însă, după aceea, trebuie să te organizezi și să-ți stabilești o listă de priorități. De obicei, inițiativele de succes sunt o combinație între dorință, entuziasm, spirit pragmatic și tenacitate. Nimic nu este imposibil dacă muncești din greu și dacă nu renunți.

Care sunt cele mai mari greutăți pe care le-ai întâmpinat în cariera sportivă?
Orice sportiv suferă teribil atunci când este accidentat, atunci când nu poate evolua în arenă, când nu își poate reprezenta țara, clubul. Nimic nu e mai dureros decât să nu poți face ceea ce ai în plan. Pe lângă durerea fizică, mai intră în ecuația și durerea psihică, dar și timpul petrecut pentru a te recupera.

Care este cea mai mare împlinire?
Că sunt sănătoasă și că am o viață fericită.

Daca nu ai fi atletă de mare performanța, ce ți-ar plăcea să fii?
Nu mă văd făcând altceva în afara sportului. Dacă nu ar fi fost atletismul, cred că aș fi ales între dans sportiv și badminton, două sporturi pe care le-am practicat când eram în clasasele I-VIII.