Gabriela Szabo, între Atlanta și Sydney, primul aur mondial pentru atletismul românesc

Din 1988 și până în 2003, Gabriela Szabo a parcurs mai bine de o sută de mii de kilometri. Nu le mai știe numărul! Peste toți au rămas cele 21 de medalii de aur de la Europene, Mondiale și Jocuri Olimpice. Și o filosofie de învingător!

Cu toate că a fost „plămădită” de Dumnezeu să alerge, Gabriela mărturisea că „nu mi-a picat nimic din cer, pe lângă talentul pe care mi l-a dat Divinitatea, am muncit enorm. Am fost o sportivă de multe ori invidiată, dar, în viață, ca să reușești, trebuie, în primul rând, să-ți placă ceea ce faci. După care trebuie să muncești, ca să-ți pui în valoare talentul. În plus, repet, trebuie să ai acel destin deasupra capului și noroc. În sport, poți să ai talent nemăsurat, dar să nu ai noroc!”.

Parcursul unui mare campion nu este niciodată liniar. Sunt suișuri, coborâșuri, satisfacții nemăsurate și deziluzii…Cupe amare sorbite până la capăt, pe nerăsuflate.

Jocurile Olimpice de la Atlanta (1996) stau mărturie că, uneori, oricât de bine ești pregătit, acel minuscul ceva poate interveni și să-ți dea planurile peste cap. „Eram prea sigură pe mine, și, desi am plecat cu cel mai bun timp la 5000 m, am ratat calificarea în finală. Am plecat de parcă mergeam la antrenament. Efectiv, nu mă puteam concentra. Am început să plâng, îmi părea rău, nu eram eu, nu-mi simțeam picioarele pe pistă”. Se adunase prea multă tensiune, prea multe emoții, iar faptul că timp de mai multe zile nu a avut în timpane decât că trebuie să ia medalie, a avut un efect de bumerang. Gabi a avut puterea să se ridice și să continue, desi simțea că i s-a prăbușit cerul pe cap. „După eșecul de la 5000 m, o persoană din delegația noastră mi-a spus că ar fi mai bine să nu iau startul la 1500 m. Am trecut, însă, cu bine de calificări și a venit finala. M-am clasat a doua cu toate că pe ultimii 120 de metri aveam impresia că o să câștig. Dar Masterkova a fost într-o formă extraordinară la Atlanta și a avut un finiș mai puternic decât al meu!”. Gabriela a trecut de la agonie la extaz, iar lacrimile care îi brăzdau obrajii după cursă, în genunchi, au fost de decătușare. A fost singura medalie pentru atletismul românesc…

Așteptată cu sufletul la gură de ani buni, prima medalie de aur la Campionatele Mondiale în aer liber a fost „depozitată” în tezaurul atletic neaoș tot de către Gabriela Szabo. La 5000 m, la Atena, în 1997. O explozie de bucurie, satisfacție!

„Succesul te schimbă vrei nu vrei. Important este să rămâi cu picioarele pe pământ, să știi cum să gestionezi victoria, faima!”. Și Gabi a știut…Anul 1999 a fost cel mai bun. A câștigat tot ce se putea: Golden League, triplă campioană mondială, de două ori în sală, la Maebashi și odată în aer liber, la Sevilla. Drept pentru care a fost desemnată cea mai bună atletă a lumii.

 “Succesul te schimbă vrei nu vrei. Important este să rămâi cu picioarele pe pământ, să știi cum să gestionezi victoria, faima!”.

Premergător JO de la Sydney a intrat în panică. Cu numai o lună înaintea jocurilor de la Antipozi, avea sezația că nu este pregătită îndeajuns. Așa că s-a dus la Nicolae Mărășescu. Cu experiență antrenorului care văzuse de toate în cei peste 40 de ani de carieră, acesta a liniștit-o și a trimis-o acasă să se odihnească. După câteva zile, a văzut totul cu alți ochi. La Sydney a câștigat aurul la 5000 m. Și cursa de la 1500 m a fost a ei, fără discuție. Un nefericit incident, însă, a trimis-o pe a treia treaptă a podiumului de premiere. Cu un tur înainte de finiș a fost implicată într-o busculadă. A rămas cu aproximativ 10 m în spate. A pierdut contactul cu plutonul și cu toate că a recuperat fabulous, nu a fost deajuns pentru un nou titlu.

Gabriela Szabo recunoaște că nu ar fi rămas în istorie fără Zsolt Gyongyossy, antrenorul devenit ulterior soțul ei. „Foarte multe lucruri am învățat de la el. Persoana care sunt astăzi îi datorează în mare măsură și lui. Mintea creatoare este antrenorul care știe să-ți pună în valoare talentul”.

„Foarte multe lucruri am învățat de la el. Persoana care sunt astăzi îi datorează în mare măsură și lui. Mintea creatoare este antrenorul care știe să-ți pună în valoare talentul”.