Doina Melinte a doborât două recorduri mondiale într-o singură cursă

„Când eram copil, în Hudești, unde m-am născut (comună în județul Botoșani – n.n), mă visam balerină. De altfel, în clasa a treia, la Dorohoi, am participat la o selecție pentru gimnastică și balet. Am fost aleasă și urma să plec la Cluj, la Școala de balet, dar ai mei s-au opus. Au considerat că sunt prea mica să plec de acasă”, mărturisește Doina Melinte, după care, cu glasul vibrând de emoție, își continuă incredibila poveste: „în școala primară eram înnebunită după orele de educație fizică, desfășurate la Căminul Cultural, unde era o sală mai mare și vreo două saltele. Și acum mi le amintesc! Și uite așa, în timp, am ajuns la Liceul Economic din Bistrița, cu toate că nu m-am văzut niciodată în postura de contabilă. Iubeam prea mult mișcarea, alergarea…”. Primul antrenor a fost regretatul Ion Zanca, tehnicianul care cu un ochi expert a selecționat-o pe Doina după un cros.

Ideea este că nu a fost foarte ușoară adaptarea cu Ardealul. În primul rând mâncarea nu era pe gustul ei, mai stăteau și 20 de fete în aceeași cameră. În fiecare dimineață se facea gimnastica de înviorare, pentru ca seara, de la 19,30, să trebuiască să se uite la Telejurnal. De, viață de internat!

„După câteva săptămâni la Bistrița, i-am sunat pe ai mei și le-am reproșat că m-au trimis la pușcărie, nu la școală. I-am rugat să vină să mă ia de acolo! Dar a trecut…la antrenamente, era cel mai bine! La un moment dat, însă, s-a făcut un control, vezi Doamne, de ținută și am fost prinsă cu manichiura făcută! Nu era permis așa ceva, așa că am fost pedepsită. Interdicție trei săptămâni să merg la antrenamente”. Doina povestește cum a fost nevoie ca diriginta ei să intervină pe lângă director, să-i deschidă ochii că eleva va ajunge, cu siguranță, o mare atletă. Doar așa a fost înduplecat și Doina iertată.

Și dacă la Jocurile Olimpice de la Moscova, din 1990, a ratat „la mustață” finala de la 800 m, la Los Angeles, în 1984, a câștigat titlul suprem pe acea distanță, iar la 1500 m a sosit a doua. Medalie de argint! Practic, din anul 1981 și până în 1993, a dominat autoritar top-ul mondial.

Dacă la Jocurile Olimpice de la Moscova, din 1990, a ratat „la mustață” finala de la 800 m, la Los Angeles, în 1984, a câștigat titlul suprem pe acea distanță, iar la 1500 m a sosit a doua.

„Îmi amintesc că era să nu ajung la Los Angeles. Cum era în acele vremuri, cineva de bine a șoptit cuiva important că, vezi Doamne, aș intenționa să rămân în Statele Unite ale Americii. Nici vorbă, numai că atât eu, cât și soțul meu (Dorin Melinte, regretatul ei antrenor) am stat cu inima cât un purice”, rememorează Doina. Erau anii în care și pe scara avionului te simțeai în nesinguranță, că poate cineva a turnat unde trebuie ceva despre tine! Bineînțeles, la baza acelor informații, care de cele mai multe ori erau dovedite false, stătea invidia, frustrarea unora cu dosar beton că nu performează și alte răutăți de acest gen. Și atunci, harș, te trezeai cu o informare!

Cea mai uimitoare întâmplare s-a consumat în data de 9 februarie 1990, la concursul indoor de la New York, „East Rutherford”. Două într-una, cum s-ar zice, Doina Melinte a bătut în aceeași cursă două recorduri mondiale. „Concursul s-a terminat noaptea târziu și pe mine m-au luat, după festivitatea de premiere, la controlul anti doping. Am ajuns la hotel pe la două, iar de dimineață aveam zbor spre Los Angeles. Abia în avion am citit în New York Times că, de fapt, în acea cursă bătusem două recorduri ale lumii. Unul pe milă (1609,3 m – 4:17,14), dar și pe 1500 m, pentru că se cronometrase și pe distanța intermediară. Aveam și o superstiție…când cu o noapte înainte visam că am pierdut ceva de aur, a doua zi câștigam sigur! Mi-am amintit că asta visasem înaintea victoriei din New York!”   

Abia în avion am citit în New York Times că, de fapt, în acea cursă bătusem două recorduri ale lumii. Unul pe milă (1609,3 m – 4:17,14), dar și pe 1500 m, pentru că se cronometrase și pe distanța intermediară.