Pătrunderea atletismului în țară se datorează, în măsură covârșitoare, școlii. Mulți studenți și elevi, cu părinți înstăriți, au ajuns la studii în Vest, în special în Franța, Anglia, și, în mai mică măsură, în SUA. De acolo, au venit cu ideile de concurs, de întrecere, cu noțiunea de antrenament.
Cea mai mare influență a avut-o Anglia, patria atletismului, cea care deține “brevetul de invenție” a acestui sport, primele concursuri organizându-se în anii 1100. Este țara care a stabilit regulile, criteriile, normele, modul de desfășurare, preluate, ulterior, de către francezi, dar și de către americani, care, având în sânge întrecerea, au preluat inițiativa, dezvoltând la maximum conceptul de învingător. Reveniți acasă, elevii, studenții și alții, constată interesul tot mai mare pentru întreceri. Așa apar primele concursuri, fără prea multe reguli, desfășurate în locuri care presupuneau spații libere darnice (Hipodrom, Cișmigiu, Parcul Carol, Kiseleff etc.).
Francezii dau lovitura, publicând un Larousse sportiv, în anul 1905, în condiții grafice care i-ar face și astăzi geloși pe tipografi. Acesta cuprindea tot ce era mai important în domeniul atletismului, dar și în alte ramuri sportive, de la regulamente, organizare competiții, arbitri, sistem de concurs, reguli de pregătire etc, până la “formule” de alimentație specifice efortului fizic.
În acest context, în spațiul carpato-dunăreano-pontic, apar tot mai mulți amatori de a-și măsura forțele, dar și oameni cu viziuni progresiste, cu posibilități de a sprijini și premia acest gen de manifestări, cel mai important fiind Ion Cămărășescu.
Numai că, interesul crescut pentru evenimentele sportive se izbește de lipsa unui teren dedicat practicării probelor atletice, dar și a unei formațiuni organizatorice. Chestiune sesizată și de presa vremii. În luna iulie 1911, în revista Automobilă, un ziarist celebru, George Costescu, pune degetul pe rană:
”Nimeni nu se poate aștepta ca publicul să se entuziasmeze pentru aceste concursuri sportive, câtă vreme la noi nu există organizarea campionatelor oficiale. Și cum să se poată organiza la noi asemenea campionate, când nu avem încă elementele necesare pentru așa ceva. Ne trebuie un stadiu (n.n. stadion) solid construit și destul de încăpător, pentru a se întrece cel puțin o sută de concurenți și care să poată fi urmăriți de două până la trei mii de spectatori”.
Presiunile sunt mari, și nu rămân fără rezultat. După multe întâlniri, la influența presei și a Principelui Carol, edilii Bucureștilor fac un pas înapoi. Asta din cauza faptului că, inițial, nu erau prea încântați de proiect.
În octombrie 1912, Consiliul Comunal al Capitalei semnează decizia prin care porțiunea de teren din stânga Șoselei Kiseleff, cuprinsă între Rondul 11 și Hipodromul Băneasa, până la clădirea școlii de agricultură, urma să fie cedată celor care vor conduce și vor controla activitatea cluburilor, asociațiilor, societăților sportive, în scopul de a creea un Parc al Sporturilor. Miercuri, 12 noiembrie 1912, în urma convocărilor lansate de către ASR Principele Carol, de Dr. Costinescu, Ion Cămărăsescu, prof. G.Munteanu Murgoci, un grup de personalități sportive și delegați ale unor societăți române de sport se adună într-o discuție epocală.
La această consfătuire, care a avut loc în saloanele Automobil Clubului Român, delegații au luat cunoștiință de dobândirea terenului din Parcul Național, le-a fost prezentată schița planului, executată de domnul Pinard, horticultorul șef al Capitalei, și au pus bazele creării unei Federațiuni a tuturor Societăților de Sport din țară. Ședința a fost prezidată de ASR Principele Carol. Dr. Costinescu sesizează adunarea că dezvoltarea noastră sportivă suferă din cauza lipsei unei propagande active și a unor legături mai strânse între adepții sporturilor, în timp ce Prof. G. Murgoci arată că în Anglia și Franța s-au pus în practică astfel de demersuri.
Principele Carol propune denumirea de cercetași și, în același timp, sugerează ca viitoarea federațiune să organizeze asemenea asociațiuni, dându-le un caracter național. Ing. Giullini, din partea Primăriei București, expune planul viitorului parc comunal de la șosea, delimitează partea rezervată sportului, încredințând organizarea și utilizarea ei viitoarei asociațiuni.
George Costescu, cel care a făcut sumarul ședinței respective, consemnează:
”Se nasc discuții pe grupuri și se încrucișează idei relative la viitoarea organizare. Printre aclamațiuni, se dă mandat unei comisiuni, compusă din Principele Carol și Dnii. I. Cămărăsescu și Dr.Costinescu, care va studia și alcătui statutele federațiunii”.
În sfârșit, la 01 decembrie 1912, s-a desfășurat, în saloanele Automobil Clubului Regal Român din București (C.A.Rosetti, nr.7), ȘEDINȚA DE ÎNTEMEIERE A FEDERAȚIUNII SOCIETĂȚILOR DE SPORT DIN ROMÂNIA (F.S.S.R.)
George Costescu continuă (reproducem textul procesului verbal):
”Prezidează Principele Carol. Alteța sa Regală, luând cuvântul, arată marele rol social și național al acestei federațiuni, mulțumește domnului Constantin Dissescu, Ministrul Instrucțiunii Publice și al Cultelor, pentru atenția ce o arată Federațiunii Societăților de Sport din România, prin prezența sa, și îl roagă să încurajeze pe toate căile această instituțiune, mai ales că scopul ei principal este educația fizică a tinerimii din școlile românești de toate gradele.”
Domnul Ministru Dissescu, mulțumind pentru cinstea ce i se face încredințându-i ocrotirea noii instituții de educațiune a poporului român, arată cât de mult apreciază însemnătatea acestei Federațiuni și promite concursul său efectiv. Exprimă apoi dorința de a vedea cât mai curând o manifestare puternică a acestui nou curent cultural și îi urează succes desăvârșit.
Domnul Dr. Ion Costinescu face o amplă expunere a programului și a menirii acestei asociațiuni, pentru acei care luau parte pentru prima oară la dezbateri. Dl. Ion Cămărăsescu dă citire statutelor FSSR, care au fost aprobate fără nici o discuție.
După aprobarea statutelor s-a procedat la constituirea primului comitet dirijuitor al instituției, după cum urmează:
- Principele Moștenitor Ferdinand – Președinte;
- Principele Carol – Secretar General;
- Delegați ai FSSR – Ion Cămărăsescu
- Ion Costinescu
- Membri – 22 de persoane
Comitetul a proclamat, apoi, ca înalt protector, pe domnul ministru Constantin Dissescu și ca membrii de onoare, pe dl. Gen. N. Hirjeu, ministru de Război, pe primarul și prefectul Capitalei.
Secretari ai comitetului FSSR au fost numiții domnii George Costescu, Ioan Nicolaescu, Ing. N.Iliescu Brinceni.
Comitetul FSSR a procedat apoi la alegerea și numirea tuturor comisiilor statutare și la organizarea și punerea în funcțiune a biroului central al FSSR, conform prevederilor din statute.
Secretariatul FSSR a luat sediu în București, str. C.A. Rosetti nr.7.
Comisiile pe sporturi și de administrare au fost întocmite astfel:
- COMISIUNEA de atletism;
Ion Cămărăsescu – Președinte Grigore Caracostea, George Costescu, George Iconomu, C. Chiriacescu – membru
- Comisiunea de fotbal asociații – 5 membri;
- Comisiunea de rugby – 5 membri;
- Comisiunea de tenis – 5 membri;
- Comisiunea de scrimă – 5 membri;
- Comisiunea de ciclism – 5 membri;
- Comisiunea de tir – 5 membri;
- Comisiunea sporturi de iarnă – 5 membri;
- Comisiunea de gimnastică -1 membru și maiștrii ai asociațiilor școlare afiliate;
- Comisiunea pentru instalarea terenurilor – 8 membri;
- Comisiunea pentru propagandă școlară – 8 membri;”
FSSR a fost prima organizație sportivă centrală care a cuprins aproape toate ramurile de sport practicate în țară.
Rolul FSSR a fost esențial pentru mișcarea sportivă din România: a organizat activitatea în diferite ramuri de sport, a pus în aplicare statutul aprobat, a introdus legitimările, afilierile, a organizat competiții inclusiv campionate naționale, a alcătuit calendare sportive, regulamente de competiții, s-a format corp de arbitri și oficiali pe ramură de sport. Președintele comisiunii de atletism, Ion Cămărășescu, în același timp unul din principalii conducători al FSSR, a ajutat foarte mult atletismul în acei ani înaintea și imediat după Primul Război Mondial. Pentru a da o notă de distincție nou înființatei federații, prima măsură a vizat realizarea costumului oficial al concurenților federali (atleți și oficiali) la manisfestările sportive publice, din țară și străinătate. Această ținută prevedea un tricou azuriu, alternând cu negru, iar în partea stângă a pieptului un scut în culorile României, roșu, galben, albastru, în diagonală, pantaloni albi, la manșetă cu dungi verticale azurii și negre și ciorapi negri.
PRINCIPALELE DATE DE REFERINȚĂ ALE ISTORIEI ATLETISMULUI ROMÂNESC
1815
Prima manifestare atletică în Bucureşti de alergare pe stradă popularizată cu un afiş tipărit. Karolina Paukert alergătoare, din Viena, a alergat circa 35 minute pe un traseu între Podul Mogoşoaia (Calea Victoria de azi) şi Târgul din afară (actuala Cale a Moşilor).Parcursul s-a realizat de 3 ori dus-întors. Alergătoarea se întrecea contra cost cu amatori de alergare.
1875
Apare la Cluj prima lucrare de atletism intitulată „ATLETISMUL”. Cartea trata probleme de atletism, iar după 4 ani, apare a doua lucrare intitulată “EXERCIŢII ATLETICE”.
1879
La Arad se organizează Societatea de gimnastică (A.T.E.) printre diferitele secţii apare pentru, prima oara secţia, de atletism.
1882
În luna ianuarie se înfiinţează “Societatea de alergări pe jos”. Membrii erau elevii liceelor “Sf. Sava” şi ”Matei Basarab”.
1882
În iunie se organizează la Bucureşti primul concurs atletic pe teritoriul de atunci al României. Primul câştigător Louis Schmettau învingător în 3 probe în aceeaşi zi: 100 m, 1500 m, 350 m obstacole.
1883
Primul concurs de marş pe distanţa de circa 20 km (între Cluj şi Floreşti)
1885
În luna februarie se înfiinţează primul club atletic în Cluj cu secţie de atletism printre alte secţii.
1885
Primul concurs de sală la Cluj.
1896
Primul mare concurs de alergare Bucureşti – Piteşti – Bucureşti (230 KM) cu 335 de concurenţi. Câştigător este sergentul major Ilie Gheorghe, în 41 ore şi 4 minute.
1903
La concursul de final de an al liceului “Gh. Lazăr” are loc pentru prima oară o competiţie pe categorii de vârstă.
1904
Revista Automobilă îşi începe apariţia, cuprinde aproape număr de număr o rubrică de atletism.
1907
La Leipzig (Germania), 10000 de spectatori asistă la un concurs de atletism. Proba de 100 m este câştigată de românul Lazăr Breyer cu 11 3/5 probabil, prima victorie internaţională a unui cetăţean român.
1908
Primele Campionate Şcolare numai cu elevi bucureşteni.
1908
Atletul clujean Istvan Somodi a cucerit medalia de argint pentru Ungaria la Jocurile Olimpice de la Londra cu 1,88 m/săritura în înălțime, în stilul foarfecă. Somodi rămâne în istoria atletismului ca primul medaliat olimpic originar, din actualul teritoriu.
1911
Primul grup de atleţi la un concurs în Italia format din 6 atleţi.
1912
Se pun bazele Uniunii Federaţiilor Sportive din România şi în cadrul acesteia se înfiinţează “Comisia de alergări pe jos şi concursuri” (actuala Federaţie Română de Atletism).
1912
Prima ediţie a Campionatului Interşcolar. Se desfăşoară 8 probe, iar câştigătorii sunt recunoscuţi drept primii recordmani naţionali, respectiv primele recorduri naţionale.
1913
Primăria Bucureşti cedează terenul Federaţiunii Societăţilor Sportive din România, în suprafaţa totală de 25 ha. Se face prima pistă de atletism (actualul stadion Iolanda Balaş Söter).
1914
Au loc primele Campionate Naţionale de atletism ale României. Se decernează 15 titluri de campioni naţionali.
1915
Se dă în folosinţă Parcul Sportiv al F.S.S.R., leagănul atletismului românesc, cu pistă de atletism.
1916
Se deschide Parcul Sportiv al F.S.S.R., primul stadion pentru antrenamente şi concursuri atletice.
1916
Se desfăşoară primul campionat de cros (Bucureşti).
1916
Se desfăşoară primul concurs de copii (11 – 14 ani).
1919
Se desfăşoară la Paris Jocurile Sportive interaliate, la care participă şi un lot de atleţi români, în premieră.
Cu această ocazie, Ion Constantinescu este primul atlet care aduce în ţară o pereche de pantofi cu cuie.
1919
F.S.S.R. aprobă pentru prima oară Regulamentul de organizare a concursurilor atletice pentru campionate, cupe şi Jocuri Olimpice (după modelul englez şi francez).
1920
La Bucureşti, apare prima carte cu regulile internaţionale pentru concursuri, intitulată ATLETISM. În acelaşi an, apare şi lucrarea “Instrucţiuni pentru practicarea sporturilor” , (fotbal , cursele pe jos, săriturile şi aruncările). Autor: Lt.col. Justin Marinescu.
1920
La Cluj, se organizează primele concursuri atletice inaugurale ale României Mari, cu atleți din întreaga ţară (6000 de spectatori).
1921
Se omologhează primele recorduri naţionale.
1922
La Braşov şi Cluj se organizează primele concursuri pentru femei.
1922
Se înfiinţează Institutul Naţional de Educaţie Fizică.
1922
Are loc la Belgrad primul meci de atletism la bărbaţi, România – Iugoslavia.
1923
Comisia de atletism devine membră a Federaţiei
Internaţionale de Atletism.
1924
Apare Gazeta Sporturilor.
1925
Prima ediţie a Campionatelor Naţionale de Juniori (Arad). La Braşov au loc primele Campionate Naţionale feminine.
1925
Se organizează la Eforie primul cros pentru femei și la București apare prima carte tehnică și metodică atletică scrisă de louis Schroder.
1926
Se inaugurează stadionul ONEF de 40.000 locuri cu pistă de atletism devenit ulterior Stadionul Republicii, apoi desfiinţat.
1927
Atleta româncă Ana Cicanci realizează un nou record mondial (neoficial) la 3000 m cu 14:44,4.
1928
Se organizează la Bucureşti primele Campionate Naţionale de decatlon.
1928
O delegaţie de atleţi români (11 bărbaţi şi 2 femei participă pentru prima oară la Jocurile Olimpice de la Amsterdam).
1928
Se organizează primul concurs feminin de marş.
1929
Se desfăşoară la Bucureşti prima ediţie a Campionatelor Naţionale Universitare.
1929
Se desfăşoară la Atena prima ediţie, experimentală, a Jocurilor Balcanice atletice. D. Paveliuc la 5000 m, primul campion balcanic.
1929
Se fondează Federaţia Română de Atletism, înfiinţată în 1912 sub forma de comisie de alergări şi concursuri, afiliată la I.A.A.F. în 1923.
1930
La Atena are loc prima ediţie oficială a Jocurilor Balcanice.
1931
Apar probe feminine la Campionatele Universitare.
1931
Trandafir Rădulescu cucereşte, la Buenos Aires (Argentina), primul titlu de campion mondial la 100 km marş.
1932
Trandafir Rădulescu cucereşte pentru a doua oară titlul de campion mondial la 100 km marş.
1933
Se introduce Brevetul atletic.
1933
Primul meci internaţional feminin România – Ungaria, la Budapesta (pierdut la 1 punct).
1933
Liga atletică Braşov tipăreşte primul anuar din istoria atletismului românesc.
1935
Ludovic Gall este primul atlet care cucereşte Marele premiu naţional pentru sport. Ludovic Gall este de 3 ori campion balcanic şi de 3 ori campion naţional la maraton.
1936
România participă cu un lot de atleţi la Jocurile Olimpice de la Berlin.
1937
România organizează la Bucureşti pe Stadionul ONEF, pentru prima oară, Jocurile Balcanice. Locul 2 pe echipe.
1938
Apare pentru prima oară Buletinul Federaţiei Române de Atletism.
1941
Ia ființă Atletic-Club Român reprezentat de Ion Baicu și Ion Albișor
1942
Deşi în plin război mondial, Federaţia Română de Atletism întocmeşte, pentru prima oară, un clasament al celor mai buni atleţi ai anului (Virgil Ludu, la bărbaţi şi Elena Teodorescu, la femei).
1943
Ion Moina cucereşte Premiul Naţional pentru sport.
1944
Se dă din nou în folosinţă Stadionul ONEF, grav avariat de bombardamentele din timpul celui de-al doilea război mondial.
1945
Cristea Dinu este al treilea atlet român care cucereşte Premiul Naţional pentru sport.
1946
La Predal, în cadrul unui concurs atletic, Ion Moina este cronometrat în cursa de 100m în 10.4 sec., o performanţă mondială cu care în orice concurs inclusiv Jocurile Olimpice puteai cuceri o medalie.
1946
Se reiau Jocurile Balcanice la Tirana, în Albania, atât la bărbaţi, cât şi pentru prima oară la femei.
1947
Ia fiinţă Clubul Sportiv Central al Armatei ulterior CCA şi în prezent C.S.A. Steaua, care a contribuit în cel mai înalt grad la performanţele atletice obținute până în prezent, prin sportivii şi antrenorii săi.
1947
Atleţii români participă la prima ediţie a Festivalului Mondial al Tineretului şi studenţilor.
1947
Se desfăşoară la Bucureşti prima ediţie a Jocurilor Balcanice şi ale Europei centrale.
1947
Se desfăşoară primul Campionat Naţional de cros, pentru senioare şi junioare.
1948
Se înfiinţează Clubul Dinamo, care a avut o foarte mare contribuţie la dezvoltarea atletismului românesc.
1948
Se inaugurează, la Bucureşti, prima ediţie a Campionatelor Internaţionale de atletism.
1948
La Conferinţa pe ţară a OSP (organul de conducere al sportului), federaţiile sportive devin secţii ale direcţiei tehnice a OSP.
1948
Este dat în funcţiune renovat şi modernizat Stadionul Republicii.
1949
Are loc primul concurs atletic pe teren acoperit în sala Institutului Politehnic de la fostul cămin 303, actuala sală de jocuri a ANEFS.
1949
Primul meci de juniori, România – Ungaria.
1950
Primul concurs cu recorduri naţionale de sală (sala Floreasca II, actuala sală de scrimă).
1950
Ana Andreeva, URSS, realizează primul record mondial(15,02m, la greutate) obţinut de un atlet străin în România.
1951
Se introduc normele de clasificare sportivă, carnetul de maestru al sportului cu nr.1 este atribuit atletului Constantin Aioanei.
1952
România participă cu o echipă de atleţi la Jocurile Olimpice de la Helsinki. Primii finalişti olimpici sunt, Lia Manoliu şi Ioan Söter (locul 6).
1953
Au loc întrecerile de atletism ale Festivalului Mondial al tineretului şi studenţilor. Competiţia are loc pe Stadionul 23 August, dat în folosinţă cu acest prilej (80.000 de spectatori).
1953
Primul maestru emerit al sportului la atletism este Ion Moina.
1954
Cu ocazia Campionatelor Europene de atletism de la Berna, Iolanda Balaş cucereşte medalia de argint la săritura în înălţime, prima medalie la un Campionat European.
1956
Primul record mondial al Iolandei Balaş la săritura în înălţime (1,76 m la Bucureşti).
1962
Cu ocazia conferinţei pe ţară a Uniunii pentru Cultură Fizică şi Sport se reînfiinţează federaţiile sportive pe ramură de sport.
1956
Congresul Balcanic adoptă ,la propunerea României, includerea probelor feminine în programul Jocurilor Balcanice. Cu prilejul crosului Balcanic desfășurat atunci participă pentru prima oară şi atleţi români.
1958
Iolanda Balas cucereşte primul titlu de campioană europeană la Stockholm cu 1,77 m, la săritura în înălţime.
1958
Debutează cu ocazia Campionatelor Internaţionale aparatul de înregistrat sosirile TELESID produs de Ing. Lazaride.
1958
Se desfăşoară primul Campionat Naţional pentru copii (Braşov).
1959
România obţine prima victorie pe echipe la Jocurile Balcanice de atletism, desfăşurate la Bucureşti.
1960
Primul titlu olimpic şi totodată primul record olimpic la Jocurile Olimpice de la Roma obţinut de Iolanda Balas, cu 1,85 m
1961
În cadrul meciului România – Bulgaria, desfăşurat la Sofia, Iolanda Balas obţine un nou record mondial cu 1,91 m (este al 14-lea record mondial şi ultimul din cariera sa).
1962
Au loc la Cluj primele Jocuri Balcanice, experimentale, pentru juniori.
1963
Se infiinţează Centrul de Medicină Sportivă.
1964
La Jocurile Olimpice de la Tokyo, Iolanda Balas şi Mihaela Peneş cuceresc titlul de campioane olimpice.
1964
Atletismul românesc participă la prima ediţie a Jocurilor Europene pentru juniori (Varşovia).
1964
În urma unei anchete internaţionale, Iolanda Balaş, este declarată cea mai bună atletă a lumii.
1965
Echipa naţională de atletism concurează pentru prima oară la Cupa Europei de atletism (băieţii, la Zagreb şi fetele, la Constanţa).
1966
Şerban Ciochină şi Iolanda Balaş, invigători la triplusalt respectiv înălţime, în primul criteriu european de sală la Dortmund.
1968
Viorica Viscopoleanu şi Lia Manoliu cuceresc titlurile olimpice în Mexico, în probele de lungime şi aruncarea discului.
1968
Ion Söter şi Gheorghe Zimbreşteanu, primii antrenori emeriţi la atletism.
1968
Se desfăşoară prima ediţie a concursului internaţional de sală ”Cupa de Cristal”.
1969
Se desfăşoară prima ediţie a Campionatelor Naţionale de sală – seniori şi juniori I.
1969
Prima pistă sintetică de producţie românească (Elbitex) se toarnă pe stadionul Republicii.
1970
În cadrul primei ediţii a Campionatelor Europene de sală, Viorica Viscopoleanu cucereşte primul titlu european la lungime.
1970
Se organizează, la Paris, prima ediţie a Campionatelor Europene de juniori.
1970
Se înfiinţează la Câmpulung Muscel primul Liceu Naţional cu Program de Atletism.
1970
Se desfăşoară la Bucureşti reuniunea de calendar a IAAF, prilej cu care ia fiinţă Asociaţia Europeană de Atletism. Primul preşedinte: Adrian Paulen, ulterior a devenit preşedinte IAAF.
1972
Se dă în folosinţă sala de atletism de la “23 August” cu o pistă sintetică de producţie românească Coritan.
1972
Cu prilejul Jocurilor Olimpice de la Munchen, Lia Manoliu devine prima atletă din istoria atletismului cu 6 participări la Jocurile Olimpice.
1972
Argentina Menis realizează un nou record mondial la aruncarea discului.
1976
Cu prilejul Jocurilor Olimpice de la Montreal, Gheorghe Megelea obţine prima medalie (de bronz) pentru atletismul masculin.
1976
Se reiau campionatele internaţionale de atletism (întrerupte din 1973 până în 1975).
1978
Cu prilejul Campionatelor Mondiale de cros de la Glasgow/Scoţia, echipa feminină de cros a României a cucerit primul titlu mondial din istoria atletismului românesc (Natalia Mărăşescu, Maricica Puică, Georgeta Gazibara şi Antoaneta Iacob. Cu acelaşi prilej, Natalia Mărăşescu a ocupat locul 2, la individual şi Maricica Puică, locul 3.
1980
Se înfiinţează şi are loc prima ediţie a Campionatelor Naţionale de Tineret.
1981
România, organizează cea mai mare competiţie din istorie. Jocurile Mondiale Universitare pe stadionul “23 August” dotat cu pistă nouă de tip Mondo, realizată prin intervenţia directă a lui Primo Nebiolo la Nicolae Ceauşescu.
1982
Maricica Puică, cucereşte titlul mondial în cadrul Campionatelor Mondiale de cros, de la Roma.
1982
Cu prilejul Campionatului European de atletism de la Atena, Vali Ionescu cucereşte titlul de campioană europeană la săritura în lungime.
1983
Cu prilejul Campionatelor Internaţionale de atletism ale României, Anişoara Cuşmir realizează un excepţional record mondial, 7,43 m, la săritura în lungime.
1983
La prima ediţie a Campionatelor Mondiale de atletism de la Helsinki, Anişoara Cuşmir obţine medaliade argint la săritura în lungime cu 7,15 m.
1984
Maricica Puică cucereşte în SUA, un nou titlu de campioană mondială la cros.
1984
La Jocurile Olimpice de la Los Angeles, atletismul românesc realizează cel mai mare succes din istorie: 3 medalii de aur, prin Doina Melinte la 800 m – 1:57.60, Maricica Puică, la 3000 m – 8:35.96, Anişoara Cuşmir la lungime – 6,96 m. De asemenea, au fost obţinute 3 medalii de argint şi 4 medalii de bronz.
1985
Cristieana Cojocaru cucereşte la Paris, primul titlu mondial la 800 m, în cadrul primei ediţii a Campionatelor Mondiale de sală (2.04.22).
1985
IAAF-ul înfiinţează la iniţiativa lui Primo Nebiolo preşedinte, Marele Premiu Grand Prix IAAF, concurs care a revoluţionat ulterior tot atletismul mondial.
1986
În Bacău au loc primele Campionate Naţionale în probe mai lungi de 60 m, datorită pistei circulare construită cu material sintetic românesc.
1988
La jocurile Olimpice de la Seul, Paula Ivan cucereşte titlul olimpic la 1500 m cu 3.53.96 o performanță exceptțională și locul 2 la 3000 m, în același concurs.
1990
În cadrul unei singure curse, în sală, desfăşurată la East Rutherford/USA, Doina Melinte realizează pentru prima oară în istoria atletismului nostru două recorduri mondiale cu 4:00.27, la 1500 m şi 4:17.14 la 1 milă.
1990
La Campionatele Mondiale de alergare pe şosea, Iulia Negură cucereşte primul titlul mondial pe 15 km, în 50:12 min.
1993
A luat fiinţă “Fundaţia Atletismul Românesc”. Primii conducători sunt: Mihail Florescu – preşedinte onorific şi Iolanda Balas Soter – preşedinte executiv. Secretar General – Victor Firea.
1993
La Campionatele Mondiale de semimaraton, echipa României cucereşte, pentru prima oară, titlul mondial (Elena Murgoci, Anuţa Cătuna, Iulia Negură).
1994
Se desfăşoară prima ediţie a Jocurilor Balcanice de sală la Atena.
1994
Participând pentru prima oară la Campionatele Europene de cros, România a cucerit titlul (Elena Fidatov, Mariana Chirilă, Margareta Keszeg).
1995
Cu prilejul Campionatelor Naţionale de aruncări, Mihaela Melinte realizează primul ei record mondial (66,86 m).
1995
La Campionatele Mondiale de sală de la Barcelona, Gabriela Szabo cucereşete primul ei titlu mondial (3000 m, cu 8:54.50).
1995
La Cupa Mondială de maraton, desfăşurată la Atena, atletele noastre au cucerit titlu mondial, iar individual au reuşit un lucru unic în lume: s-au clasat pe primele trei locuri , în ordinea – Anuţa Cătuna, Lidia Şimon, Cristina Pomacu.
1996
La Jocurile Olimpice de la Atlanta, Gabriela Szabo, cucereşte prima ei medalie olimpică – argint la 1500 m, cu 4:01.54.
1997
La Campionatele Mondiale de atletism de la Atena, Gabriela Szabo cucereşte prima medalie de aur pentru atletismul românesc, la 5000 m, cu 14:57.68.
1998
La Campionatele Europene de la Budapesta, 3 atlete cuceresc titlul european, Ionela Târlea, la 400 m garduri, Monica Iagăr, la înălţime şi Mihaela Melinte, la aruncarea ciocanului.
1999
La Campionatele Mondiale de sală de la Maebashi/Japonia, Gabriela Szabo realizează un lucru unic pentru Campionatele Mondiale- locul 1 în probele de 1500 m, cu 4:03.23 şi 3000 m, cu 8:36.42 în 3 zile.
1999
Gabriela Szabo, cucereşte Marele premiu IAAF Golden League, pe care îl împarte cu danezul Wilson Kipketer (1 milion de dolari.)
2000
Se inaugurează noul sediu al Federaţiei Române de Atletism, în incinta stadionului Iolanda Balas Söter. Lucrarea a durat doi ani şi a costat 500.000 de dolari.
2000
Cu prilejul Jocurilor Olimpice de la Sydney, Gabriela Szabo cucereşte titlul olimpic la 5000 m cu 14:40.79.
2001
La Campionatele Mondiale de la Edmonton/Canada, cucerim două titluri supreme, Gabriela Szabo la 1500 m, cu 4:00.57 şi Lidia Şimon la maraton cu 2h.26.01.
2001
Violeta Szekely cucereşte marele premiu IAAF, iar premiul de la Golden League de 1 milion de dolari este împărţit cu alţi 5 atleţi.
2004
La Jocurile Olimpice de la Atena, Marian Oprea cucereşte medalia de argint, cea mai bună clasare la Jocurile Olimpice în istorie pentru un atlet român.
2008
Cu prilejul Jocurilor Olimpice de la Beijing, Constantina Tomescu Diţă cucereşte titlul olimpic în proba de maraton, pe care a condus-o (lucru unic) de la început până la sfârşit.
2009
Bianca Perie, cucereşte ultimul titlu, al 4-lea de campioană mondială de junioare consecutiv şi al 2.lea de campioană europeană la aruncarea ciocanului. Este un unicat în istoria atletismului la nivel de juniori.
2009
Ancuța Bobocel realizează o performanță deosebită, a.12.a medalie la Campionatele Mondiale și Europene de juniori și tineret.
2010
Elena Mirela Lavric, cucereşte al 3.lea titlu de campioană mondială, consecutiv, de junioare, unicat în atletismul nostru, în proba de 800 m.
2011
Se introduc concursuri și campionate de sală și aer liber pentru copii de categoria a.3.a.
2011
Se inaugurează la Cluj un stadion de 30.000 locuri cu pistă pe 8 culoare și cu toate facilitățile pentru concursuri interne și internaționale de atletism.
2011
Atleții români cuceresc 12 medalii din care 5 de aur la Campionatele Mondiale și Europene de juniori și tineret.
