Din poveştile atletismului

Din 1988 și până în 2003, Gabriela Szabo a parcurs mai bine de o sută de mii de kilometri. Nu le mai știe numărul! Peste toți au rămas cele 21 de medalii de aur de la Europene, Mondiale și Jocuri Olimpice. Și o filosofie de învingător! Cu toate că a fost „plămădită” de Dumnezeu să

„Dumnezeu m-a ajutat să câștig! În viața unui sportiv nu există satisfacție mai mare”, declara Constantina Diță, sau Pușa, cum o alintă prietenii, imediat după cursa de maraton (2h26:44), la capătul căreia se încorona cu titlul olimpic, la Beijing, în ziua de 18 august 2008. O dată care, cu siguranță, va rămâne în istorie ca

Paula Ivan se înscrie cu cinste în cartea de aur a semifondului românesc, școală cu o impresionantă tradiție, care ani de-a rândul ne-a adus satisfacții incredibile. La Jocurile Olimpice de la Seul , din 1988, eleva regretatului antrenor Ion Puică a câștigat două medalii: una de aur, la 1500 m, cu un record olimpic care

„Când eram copil, în Hudești, unde m-am născut (comună în județul Botoșani – n.n), mă visam balerină. De altfel, în clasa a treia, la Dorohoi, am participat la o selecție pentru gimnastică și balet. Am fost aleasă și urma să plec la Cluj, la Școala de balet, dar ai mei s-au opus. Au considerat că

„Mă consider un om norocos”, își începe mărturisirile Anișoara Cușmir, după care continuă: „sunt născută pe 29 iunie, de ziua Sfinților Petru și Pavel. Probabil că Divinitatea și-a aruncat un ochi spre mine și m-a protejat!” Campioană olimpică la săritura în lungime, la Los Angeles, în 1984, după ce între 1982 și 1983 a stabilit

„Când, în anul 1972, nu am fost selecționată în echipa olimpică pentru Munchen, m-am dus la Puică (regretatul Ion Puică, antrenorul devenit, ulterior, soț – n.n) și i-am spus: vreau să ajung și eu acolo! El m-a avertizat că o să fie foarte greu, că nu o să mai avem Sărbători. Paște, Crăciun, zile de

Surprizele dau sarea și piperul marilor competiții sportive. Unul dintre cele mai neașteptate rezultate din istoria atletismului românesc a fost punctat, cu vârful suliței, în 1964, la Jocurile de la Tokyo, de către o ilustră necunoscută, de numai 17 ani. Debutantă într-o asemenea întrecere! Nimeni alta, decât Mihaela Peneș, care a devenit, atunci, cea mai

Dacă în anul 1960, la Roma, se urca pe cea de-a treia treaptă a podiumului olimpic la aruncarea discului, cucerind, astfel, prima medalie din istoria atletismului românesc în competiția desfășurată sub semnul celor cinci cercuri îngemănate, despărțită doar de câteva zile de aurul Iolandei Balaș Soter, regretata Lia Manoliu își reedita performanța la ediția următoare

Singura atletă din România cu două titluri olimpice la activ, deținătoare a nu mai puțin de 14 recorduri mondiale la săritura în înălțime, două medalii de aur europene, recordmană a 30 de stadioane din Europa, Asia sau America de Sud… Este vorba despre marea doamnă a atletismului tricolor, regretata Iolanda Balaș Soter! Era la vârsta

Viorica Belmega, devenită ulterior, prin căsătorie, Viscopoleanu, a participat la prima ei competiție atletică în 1957, cu ocazia unui cros interșcolar. Câștigat, de altfel! Prima victorie a coincis cu selecționarea în cadrul secției de atletism a clubului „Flamura Roșie”. Cu toate că se pregătea pentru cursele de semifond cu antrenorul Ion Vintilă, dintr-o joacă, a