Daniela Stanciu: „Am o echipă puternică și frumoasă care mă susține necondiționat. Sunt norocoasă!”

România a cucerit zeci de medalii în probele de atletism, foarte multe dintre ele fiind aduse de atlete. Româncele au scris istorie pe arenele lumii și au inspirat generații întregi să le calce pe urme.
Site-ul Federației Române de Atletism dedică, în luna martie, o campanie atletelor românce de top din prezent, celor care vor încerca la Jocurile Olimpice de la Tokyo, și nu numai, să demonstreze că sportul din țara noastră produce în continuare sportivi de mare valoare.
Campania continuă vineri, 20 martie 2020, cu Daniela Stanciu. Legitimată la clubul Steaua București și pregătită de Oana Pantelimon, Daniela este calificată la Jocurile Olimpice de la Tokyo în proba de săritura în înălțime.

Ce întâmplare te-a adus pe stadion sau în sala de atletism?
Probabil ca majoritatea sportivilor, am remarcat-o pe Gabriela Szabo, cu toate că nu știam că voi ajunge să practic această disciplină. Ceva m-a adus, însă, m-a dus în direcția respectivă și sunt bucuroasă pentru alegerea făcută!

Care este idolul tău din lumea atletismului?
Nu am avut niciodată un idol, însă am admirat foarte mulți performeri și în continuare fac acest lucru. În special admir foarte mult atitudinea pe care o are un sportiv și ce a făcut pentru a ajunge un campion!

Inspiri o mulțime de fete să se apuce de atletism. Ce ai vrea să le transmiți?
Nu știu dacă inspir pe cineva. Din păcate, atletismul nu este destul mediatizat, însă mi-ar plăcea ca părinții să își îndrume copiii spre stadion, mă rog, spre săli să practice diferite sporturi. Iar dacă au înclinație pentru acest drum, să-i susțină necondiționat.

Care sunt cele mai mari greutăți pe care le-ai întâmpinat în cariera sportivă?
Din păcate, am avut parte de mai multe momente grele, dar, până la urmă, acestea m-au ajutat să evoluez. Și asta nu numai ca sportiv, ci și ca om. Am o echipă frumoasă și puternică care mă susține necondiționat. Sunt, într-adevăr norocoasă!

Care este cea mai mare împlinire?
Cred că cea mai mare „reușită” este că mă bucur zi de zi că practic și pot desfășura acest sport și, nu în ultimul rând, de fiecare rezultat pe care l-am avut până în acest moment.

Dacă nu ai fi atletă de mare performanță, ce ți-ar plăcea să fii?
Când eram mică îmi doream să fac parte dintre „oamenii legii”, mai exact la poliție. Am ajuns în armată și sunt fericită și mulțumită!